Dorul meu ş-al mândrei mele

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Dacă-i goală, o văd plină (plină cum o luna goală)...

umbră dezbrăcată (albă) ca mireasa-n catedrală!

Dacă-i  veche, o văd nouă (nouă cum o haina veche,

ne-mbrăcată, vreo o dată, de un om fără pereche)!...

Dacă-i rece, o văd caldă (caldă cum o ploaie rece,

vara, când nisipul fierbe, zburdă, zbiară şi petrece)!...

Dacă-i fiară, o văd blândă (blândă cum numai o fiară

când îi duci la moarte puii... dar pe ia o zvârli afară)!...

Dacă-i dacă, dacă-i unde... chiar şi dacă nu e dacă,

o aştept la revedere în secunda mea săracă,

dar adâncă până-n vârful marelui Nimic, din care

l-am luat pe Tot (în glumă şi în şoaptă şi-n spinare)...

şi îl port prin ceastă clipă, drept povară şi osândă,

să învăţ... şi niciodată să nu mai poftesc la pândă...

o aştept, sunt clar, sunt gata... am şi ort, şi jucărele,

şi înalte două doruri: dorul meu şi-al mândrei mele!...

(Din colecţia "Poezii rămase tablou")

Citit 6405 ori Ultima modificare Joi, 26 Martie 2020 21:29

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.