Publicitate (mic... tratat de bălăucă)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Am să te răpesc, sublimo.../ am să te răpesc pe toată,

n-am să las nici o idee/ din Alcătuirea ta...

tu ai fost cea lai înaltă,/ cea la lungă, cea mai lată,

cea mai pură şi mai simplă.../ şi mai bla-bla-bla-bla-bla!

Am să te răpesc la noapte,/ când ţi-adoarme papagalul,

nu cumva să ne audă/ cum ne pregătim de ducă 

unde tanti Totdeauna/ ne aşteaptă chiar în halul 

cel (visat)râvnit de tine,/ domnişoară bălăucă!

Nu cumva să ai bagaje.../ nici măcar „la revedere” 

n-o să zicem nimănuia.../ (celor care ştiu, adică,

despre întâmplarea noastră).../ nici măcar lunii de miere

din livada-n care cânt-o/ priveghere mică, mică!

Ştii, aceea, filomela.../ care cheamă-n miez de noapte

la cădere-n contemplare,/ la suire-n cerul nouă...

care desfăşoară-n slavă,/ celor stele crude-coapte,

imnul piscuirii sfinte/ din cuibarul plin cu ouă!

Cred că nici nu se mai poate/ amânare vro secundă

şi nici o un cuvânt din lume/ nu mai poate să oprească

aplicarea hotărârii/ cu ştampilă mai rotundă

decât cercul cel ce-ncearcă/ învârtirea omenească!

Uită-te la ceas, sublimo.../ fă-ţi un semn de cruce mare, 

nu întoarce papagalul,/ doarme-l, dă-i tranchilizante,

nu aş vrea să fie martor/ trist la ceastă întâmplare,

cum a fost odinioară,/ ştii tu când...(publicitate!)...!

Gata, vin, deschide ochii,/ frumuseţeo răpitoare...

nu cumva să uiţi dactilul/ şi nici iambul, nici troheul...

vezi să nu te împle plânsul,/ n-avem timp de lăcrămare,

o s-avem în Totdeauna/ sclav (in)dezirabil: Eu-l!

Citit 1180 ori Ultima modificare Luni, 06 Aprilie 2020 21:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.