EVANGHELIE şi LEGE (V)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Nea Mihai (era să zic nea Ion) îşi drege glasul şi începe de unde a rămas: "Cum spuneam adineaori, Ion mă ia-n Râpa Fasolei, cam la amiaza zilei dinaintea nopţii de plecare. Ajungem destul de repede, deşi nu-i grabă, iar satul Adam e aproape de astă pădure. Umbra măreţiei şi măreţia umbrei ne cucereşte şi ne cotrobăieşte şi ne provoacă la fleacuri şi lenevie. Afară-i August, 15 August, sărbătoare cu Maria, despre Maria. Afară-i căldură din aceea, ştii de care, da? Care seacă suflete şi gânduri şi fântâni, usucă plodu-n pântece şi pasărea-n zbor. Afară-i Adormirea Mariei!...Dar, iată, zice leitul meu Ion, nu ţi se pare că aici, în fundul râpii acesteia, în inima asta verde, se petrece mereu Naşterea Mariei? Află că aşa este, chiar dacă nu poţi să crezi şi chiar dacă nu ţi se pare!...Hai să stăm acolea, pe coasta râpei! să stăm lângă vizuina asta umplută cu vulpi! e bine să ştii că lângă tine, în apropierea ta, se aude o viaţă, se aud nişte vieţi, se aud şi se joacă nişte suflete, da?...Ia, fii atent, să-ţi spun despre ce-i vorba!...Te-am adus aici pentru că aici am cunoscut-o pe Maria!...era după vreascuri, demult! am luat-o acasă şi-am făcut-o mireasă!...şi-am făcut şi băieţi! şi-am făcut şi fete!...Şi uite-aşa de frumos a trecut vremea şi timpul! vară după vară, toamnă după toamnă!...ani şi ani!...Până când, într-o zi de Sfântul Ion, mă strigă la poartă cumnatul meu, Petru, şi-mi turuie (cu deosebită satisfacţie răutăcioasă) că Maria mea nu-i Maria descoperită-n pădure, n-astă râpă, după zgâtii, ci-i sora ei geamănă, Victoria, leită din cap până-n tălpi, până la sânge, până la os!...că Maria mea şi-a luat lumea-n cap şi s-a dus nu se ştie unde!...Hai, te rog frumos, stai tu-n locul meu, cu Victoria! fiindcă eu trebuie să plec, s-o caut pe Maria şi s-o aflu, chiar dacă ar fi să răscolesc toată viaţa şi toată moartea, chiar dacă ar fi să umplu fântânile cu lacrimi, să sui toţi plozii în pântece şi toate păsările-n zbor!...că doar în pântece şi-n zbor este mai bine, da?...Ce zici? vrei? ai curaj?...ea nu ştie că am aflat cine-i n-adevăr! şi nici nu ştie cine eşti n-adevăr!...Vreau să plec exact în mijlocul nopţii care vine!...Ea doarme cu copiii, în odăile din jos!...Tu ai să vii prin spate, în odaia din sus, în crivatul meu!...Să nu-ţi fie frică! toţi câinii au înţeles ce vreau să fac, şi-or să priceapă că nu eşti tu, ci eu!...Şi să n-o condamni niciodată pe Victoria! las-o să creadă că-i Maria şi să ştie că nu eşti Mihai!...Hotărăşte-te! să nu rămână singură!"...[Stai aşa!]

Citit 867 ori Ultima modificare Luni, 26 Octombrie 2020 18:01

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.