TEZĂ la DANTELĂRIE

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Recunosc...e o provocare, o mare provocare să mă pronunţ în sensul şi în rostul dantelăriei, chiar şi numai printr-o simplă lucrare de control. Mai ales că femeia fără nume din ziarul de ieri, Superboreea, mi-a strecurat pe sub uşă o scrisoare în care-mi spune, printre alte minunăţii sentimentale, că n-am curaj, că nu-s în stare să pot de/scrie o banală horboţică. Cică-n zadar am “ameninţat-o” (atunci) cu cele două catrene de “Fecunditate”...dacă nu-s capabil să “zugrăvesc” şi să “alint” o bagatelă, un fleac de şlignherai. I-a plăcut foarte mult să-i zic “arată-mi, doamnă, taina corsetului de unde/ au coborât fiorii lianelor de ger,/ spre braţul meu (de-o viaţă) ce aştepta (stingher)/ virginitatea verde din frunzele fecunde!// Şi dă-mi binecuvântu-n păianjen de a trece/ şi-a-mi împleti capcana pe gerul din liane,/ cu fire de căldură dantele diafane/ s-ademenesc spre foamea sălbatecă şi rece!”...I-a plăcut şi mi-a pus în cutia poştală o droaie de fotografii de-ale sale, în care-i numai horboţele din creştet până-n talpă. Recunosc...n-am fost în stare să-i răspund atunci. A trebuit să apelez la doamna Consuela, consiliera mea de Taină literară, fiindcă şi ea poartă multă dantelărie. M-a invitat la ea pentru ca să mă “documentez” amănunţit...şi iată ce-a ieşit, iată lucrarea de control, iată darea mea de samă, iată ce duminecătură mov mi-a sugerat frumoasa prototipă: “Stranie siluetă printre oglinzi. Sonore dantele diafane dau farmec. Şi, discret, mi-ademenesc mirarea-n vârtejuri terpsihore, cu pas de mov-simfonic şi gând mov-menuet. Superba-ncrucişare a braţelor pe unde-i mai lesne să-(şi) ridice chemările la cer, în apele oglinzii vâsleşte. Nici secundei prezentul nu-i mai trece, trecuturile-i pier. Chiar răsuflarea nopţii fuge în sine, scade şi lasă loc secantei lunare peste tot. Nu poate nici o beznă, nici un coşmar nu poate dezlănţui Nimicul pe movul-savaot. Şi vin eratopăsări la geam. Şi parcă fură firimituri şi lacrimi să sunt aşa târziu la sfânta şi la prima lor duminecătură pe care-atâtea pene o scriu şi o descriu. Nu-i loc pentru oprire, nici pentru îndurare fiindcă o zi/Dante e o furtună-mov pe apele oglinzii în care mâini corsare vâslesc din ţărmul “filo” până în ţărmul “sof”. Frumoasă caravelă cu pânze pân-la cer. Le râvnesc şi le visează corăbieri haihui. În urma ei, atâţia pescuitori de perle îşi năruiesc oglinda în Marea Nimănui”....Bineînţeles, aceste două doamne, Superboreea şi Consuela, mi-au promis încă o lungă documentare în lungul şi-n latul crinolinelor dumnealor dantelate, după ce-or citi şi-or fi sau n-or fi de accord cu modesta mea filigranare. Să vezi (după aceea)...lucrare de control la invidie, la ironie! Să vezi durere pe capul pizmătareţilor masculi şi femele! Să vezi!

Citit 9045 ori Ultima modificare Vineri, 18 Iunie 2021 22:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.