Întoarce-te! Nu vezi că nu ai Încotro? Nu vezi că întoarcerea-i primul şi ultimul şi singurul Încotro? Te rog să mă crezi, ai să regreţi dacă nu vrei şi dacă nu poţi şi dacă nu ştii şi dacă nu vrei să înveţi să te întorci! Sunt sigur! De ce sunt sigur şi de ce-ţi spun că ai să regreţi amarnic? Deoarece nici eu nu am ascultat Vocea aceasta! Şi eu am făcut-o pe deşteptul! Şi eu am considerat că pot cuceri tot ce însemnează Bastilie, Everest, Capitoliu, Ninive! Şi eu m-am tare hărnicit şi m-am tare ostenit să construiesc o droaie de grădini suspendate, dar s-a dovedit că toate Semiramidele sunt false, că eu n-am să rămân decât un naiv şi inutil şi biet Nabucodonosor de asfalt! Vrei să păţeşti la fel? Vrei să ajungi în tomberonul şi-n malaxorul istoriei contrafăcute/ paralele? Vrei să te arate lumea cu degetul şi să te hătcăiască? Nu vrei, nu? Dacă nu vrei, grăbeşte-te şi întoarce-te! Nu ai nici o şansă, dacă nu faci cale întoarsă! Care lume te hătcăieşte? Eu pot pentru ca să-ţi spun care lume, dar sunt convins că n-ai să iei în samă, sunt convins că ai s-o faci pe deşteptul, ca mine, atunci, cânt n-am vrut să mă întorc... la timp! Ştii care lume? Lumea asta convenţională! Lumea asta umplută cu banalităţi! Lumea din care crezi că faci parte, dar nu faci! Tu faci parte din Altă lume! Nu superioară sau inferioară, ci Alt Fel de Lume! Şi n-ai ce căuta în asta! Nu, nu cumva să te apuci să crezi că-i vorba despre lumea de Apoi sau despre lumea Cealaltă! Nici gând şi nici vorbă! Lumea ta-i Acolo, unde-ţi spun/poruncesc să te întorci! Aici, adică, unde-s eu! Vrei coordonate? Vrei să-ţi descriu? Vrei amănunte? Sugestii? Iată câteva dintre ele şi dintre cele mai pure şi simple: „Pe furiş (să nu mă vadă mama)/ pân-aproape inima să-mi steie,/ alergam (după oprirea ploii)/ şi dădeam de-a dura curcubee!// Vaca se uita (frumos) la mine,/ cu-n trifoi bătrân în botul care,/ printre gâze pline de curat,/ dulmeca trecuturi viitoare!// Şi viţelul (crud ca un deştept/ învăţat de mititel să tacă/ blând şi anonim) sugea încet/ să nu smulgă ugerul din vacă!// Tocmai-n zare (chiar unde porneşte/ ploaia) mama desena o rugă/ pe cărarea dinspre răsărit,/ să n-ajung la cer, de-atâta fugă!// Chiar şi tata (ud până la moarte,/ singur, cu lopata în spinare)/ cobora cântând (dinspre apus)/ nişte doine pentru fiecare!// Eu (naiv, cu frică de părinţi,/ şi de animala mea lactee)/ tot cătam un viitor trecut/ şi dădeam de-a dura curcubee!”.
Ce zici? Îţi ajung detaliile acestea? Dacă mai vrei, am să-ţi mai dau vro câteva, să nu ţi se pară că glumesc! Da?... Trebuie să te întorci! Altfel, eşti un pierdut!
