PE URMELE PAȘILOR PIERDUȚI (XV)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)

Da, toată poezia din lume şi de dincolo de lume se aude! Se aude toată poezia şi toată curăţenia din univers şi de dincolo de univers! Şi toate basmele se aud! Şi numai candoare! Nostalgia candorii, adică!...Aşa trece şi a doua noapte! Tonitza a fumat juma de hectar de mahorcă! Şi a şi aţipit rezemat de trupul şi de sufletul unui stejar secular! Şi eu, mi se pare, am închis ochii, puţin! Fiindcă, altfel, nu-mi explic de ce, uite, chiar acum...o văd pe Mama în loc de Muma Pădurii, şi îl văd pe Tata în loc de Silvan!...Şi se face că mă trezesc şi că şi ea şi el, deodată, încep să vorbească şi să-mi aducă aminte „Pâine şi stele”, cel mai înalt şi mai adânc poem despre Plecare, cea mai pură şi simplă zicere despre Tăcere, despre Resemnare, despre Despărţire, despre Necunoscut, despre Mister...despre Iluzie şi Deşertăciune, adicătelea: „Dis-de-dimineaţă, a plecat spre Răsărit,/ crezând că Acolo Doamne-Doamne împarte/ toate bunătăţurile pământului din lume/ şi la fiecare câte puţină sănătate!// Am urmărit-o până departe, la orizont!/ părea că atinge Cerul cu Inima,/ cu mâinile, cu Suferinţa şi Rugăciunea,/ cu Sufletul, cu tot ce avea!// Din când în când, se uita în urmă/ – cei mai frumoşi ochi dintre Viaţă şi Moarte/ – se uita cu dragoste şi vorbea:/ staţi liniştiţi, staţi cuminţi, am să vă aduc sănătate!//...Doamne, ce mai credeam, ce mai credeam!...şi, cu toţii, la marginea satului, până târziu,/ stăteam în aşteptare şi ne prindea/ somnul şi miezul nopţii...şi nu mai ştiu!//...Dimineaţa următoare ne-a găsit dormind/ unul lângă altul, ca nişte nuiele/ peste care trec greierii cântând/ şi furnicile în spate cu pâine şi stele!//...Cred că nu mai vine, cred că nu mai vine/...crescuserăm, şi orizontul era mai departe/...!...O fi ajuns Acolo, dar a ostenit.../ şi nu s-a mai întors...dar ne-a trimis Sănătate!”

Se revarsă zorii. Vine ceaţa. Pot zice că-i ceaţă amestecată cu negură, aşa-i de multă şi deasă! Nu ştiu cât durează. Începe să se ridice. Încet-încet, pădurea se clarifică. Nu văd nici Mamă, nici Tată, nici Mumă, nici Silvan! Nici Tonitza nu-i!...Şi ce spaimă! Lângă fiecare copac văd câte-un om cu topor! Văd cum nu-şi fac semnul crucii, cum scuipă în palme şi cum se apucă de tăiat! Doamne, câtă sârguinţă, câtă strădanie, câtă hărnicie...şi câtă dezdumnezeire!...Gata, pădurea-i gata! Pleacă toţi! Cu tot cu pădure pleacă! Se duc să-şi facă hârtie şi grătar, să-şi scrie memoriile şi lăcomiile, că nu le mai încap memoriile-n cap şi lăcomiile-n farfurie şi-n burdihane!...Se aude un clopot! Se aud două clopote! Se aud toate clopotele din lume! Bat a pustiu! Bat în pustiu!...NEC PLUS ULTRA!

Citit 798 ori Ultima modificare Marți, 17 August 2021 23:11

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.