Doamna Ta (III)

Doamna Ta (III)
Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Da, sigur că da... doamna Ta începe să se plieze, să se replieze, să-mi descopere şi să-mi acopere Vulnerabilitatea şi Naivitatea! Se observă tocmai de Acolo, din „Domeniul Înalt al Geometriei”, vorba poetului Ion Barbu, cum această Stranie şi Autentică doamnă Paralelă cu Modernitatea, dar atinsă de Morbul Imediateţii, vrea să fie prima care mă poartă şi mă arată prin Târg şi pe la Moară, prima care Divulgă şi culege Fructele unui Secret rostit şi scris de Eminescu, dar cunoscut de dinaintea Domniei/Poeziei Sale!... Da, sigur că da, doamna Ta chiar se Înalţă de pe scaunul biroului meu şi-mi face semn să Tac şi s-o Urmez fără Crâcneală! Spun „se Înalţă” pentru că, într-adevăr, nu „se Ridică”, ci face Levitaţie! Şi mie începe să-mi placă Jocul/Joaca de-a Im/Previzibilitatea! Începe să-mi fie destul de Limpede Orizontul/Ţinta acestei doamne matinale, care m-a căpiat până într-acolo, încât mi-am călcat pe Cutumă şi i-am sărutat mâna-n autobuz!... Da, sigur că da... ne dăm jos din Altarul Zilnic al Poeziei, o salutăm pe Elena de la Uşă şi ne îndreptăm Încolo! Adică-nspre staţia din faţa Teatrului Dramatic! Îmi face semn să nu intru-n panică şi să tac! Ne suim în troleibuzul de pe traseul 102! Şi am senzaţia netă că doamna Ta e pe punctul de a crede că deja are un ascendent moral în ce mă priveşte şi că eu sunt un fel de Şoricel Animat, iar ea-i un fel de Pisică mult mai Animată decât mine! Dar, pasămite, nu vreau să disimulez şi nu vreau să-i stric numărul de Magie, pe care-l realizează magistral! Şi nici nu pot să mă comport anapoda, să-i zvârl ceva de la obraz şi s-o las baltă! Că-i Dulce, cum a scris alaltăieri! Şi nu numai că-i Sarailie, da-i şi Nurlie! Şi nu numai că-i Nurlie, da-i şi pricepută-n argumentaţii/răspunsuri tip bliţ! Fiindcă îndrăznesc s-o întreb „unde mă duci”?... iar ea-mi taie suflarea cu „te duc să-ţi arăt ceva, dar nu-ţi pot spune ce, că-i surpriză”!... Mă rog, „fie şi-un zimbru mâncat de mâţă”, îmi zic şi mă consolez/consolidez cu/pe poziţia de jucărică! La urma urmei, nu are ce să mi se-ntâmple mai rău decât o „plasă”. Şi-s obişnuit cu astea! Că doar nu numai doamna Ta a folosit „zăhărelul” şi „preşul” şi multe alte mijloace de „dus” în tot de-a lungul/scurtul meu drum dintre cântecul de leagăn şi prohod! Toate au fost „dulci”, „dulcegării”, „ochi daţi peste cap”, „scări de mătase”...! Şi, la o adică, dacă „se-ngroaşă gluma”, apelez la universalul 112... şi gata! Ori cânt „dă, mamă, cu biciu-n mine”, noul Imn al României, şi-mi trece!... (O ţâră!)

Citit 802 ori Ultima modificare Marți, 07 Martie 2023 18:09

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.