Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
(!) el stă cuminte-n lipsa ei,/ ea stă cuminte-n lipsa lui,
parc-ar sta-n leagăne şi-n vis,/ parc-ar sta-n lipsa nimănui -
e-un fel de pândă în zadar?/ e-un fel de aşteptare-n gol?
stol fără păsări, dinadins?/ ori nişte păsări fără stol (?)
(!) crede că este - dacă nu-i/ prezentă în absenţa lui
din ce în ce mai mult, mai greu - / în capătul cu dumnezeu,
unde prezenţa ceast-ar fi/ o lipsă-n fiecare zi
şi unde aşteptarea-i tot/ nord lângă sud, sud lângă nord (!)
(!) crede că este - dac-ar fi-n/ prezenţa lui absenţa ei
din ce în ce mai mult încet/ strâns cu temei, plâns cu temei
în capătul care-i nimic/ şi sfânt: al, a, ai, ale, cui?!
aici stă lipsa tuturor!.../ aici stă lipsa nimănui (!)
(!) în care capăt este „stă”,/ acela-i cesta-n care „nu-i”
nu stă cuminte-n lipsa ei,/ nu stă cuminte-n lipsa lui -
şi fiecare-i mult mai mult,/ din ce în ce mai mult, mai greu
în capătul cu dumnezeu,/ în capătul cu dumnezeu (!)
