Stimaţi mâncători de seminţe, stimaţi scuipători pe stradă, stimaţi fani şi fane, stimaţi cocalari şi papiţoaice, stimaţi rupţi şi întrerupţi de cultură şi bună simţire, trebuie să vă mărturisesc (încă din startul acestui mare şi important festival de la mila 77+3) că sunt emoţionat până în măduva cozii văzând şi calculând în cât de mare număr, aproape total, aţi venit să vă bucuraţi constatând cu câtă grijă vă cheltuim banii şi câtă râvnă şi abnegaţie şi hărnicie punem noi, draga dumneavoastră municipalitate şi mult inteligenţii voştri parlamentari, să vă oferim câteva zile de cultură şi artă culinară, câteva zile de distragere din ocupaţia şi din locurile în care munciţi de rupeţi pământul, după cum o demonstrează gropile de pe bulevarde, gunoaiele de la scările blocurilor în care locuiţi şi nu vă puteţi desprinde gândurile dumneavoastră frumoase de la curăţenia acestei cetăţi cu palmieri, câini, zgomot, sărituri de pe fix şi salcâmi la cutiuţă. Sunt convins că nu veţi părăsi nici o clipă faimoasele grătare în continuă şi apetisantă sfârâială. Iată, deja văd că salivaţi şi sunteţi în stare să juraţi că nu veţi precupeţi nici un efort fizic şi intelectual pentru a căra pe cele mai înalte culmi ideologia acestui festival al sfintei noastre scrumbii. Iată, deja aud şi văd cum înghiţiţi în sec, deja sunteţi gata să vă săturaţi numai cu mirosul care îmbâcseşte verdele şi liniştea şi năsucurile dumneavoastră acordate şi postulate pe tot ce poate emana o docilă şi binemeritată scrumbie. Cu lacrimi în ochi vă declar că în acest an au intrat toate scrumbiile din mare în fluviu, au depus icre fără oprire, iar Dunărea creşte ameninţător datorită cantităţii foarte mari de ouă, fapt care ne determină să scoatem cât mai multe la suprafaţă şi la lumină, pentru a salva oraşul de năvălirea apelor. Iată, până şi scrumbia de talie mică, nu numai cea de talie mijlocie şi mare, nu-şi poate ascunde satisfacţia matură de a participa la acest festival din care am făcut un brand, un obicei, o tradiţie, o marcă, un motiv de laudă în lumea întreagă. Iată, flămânzilor, cum stau doamnele şi domnişoarele scrumbii aliniate pe grătarele simboluri ale idealurilor noastre de la sate, din cartiere, din minunatele păduri unde vă duceţi să faceţi mizerie, să fugăriţi filarmonica naturală cu pene şi să puneţi scumpul vostru Salam în urlare cu toată decibelimea de care sunteţi în stare la orice oră din zi şi din noapte. Vă felicit, vă asigur, vă admir, vă doresc poftă bună şi lăcomie pe măsură! Şi să nu ne uitaţi la scrutinul următor! Năpustiţi-vă!
NĂPUSTIȚI-VĂ! (remember) (I) Scris de Ion Zimbru
