Alaltăieri, cu poştăriţa de orele 10 şi-un sfert, prietena şi militanta mea, tovarăşa florăreasă Zorea Pitpalac, îmi trimite o epistolie aproape scurtă, în care-mi zice că zilele-i sunt numărate, că nu mai poate îndura evaziunea sentimentală a celui pe care-l iubeşte până la moarte, că vrea să se spânzure în agudul cel din fundul grădinii, că pe soţul său îl doare la bască de suferinţa ei... cauze pentru care mă roagă din tot sufletu-i nenorocit s-o ajut, adică să scriu ceva pentru salvare, dacă pot şi ştiu şi vreau s-o scot din Depresie, scriind Ceva frumos... despre Moarte! Desigur, mă pune pe gânduri cu intenţiile-i lugubre, chiar mă spăimântă, chiar mă grăbesc să scriu şi să public un mic tratat despre Ea, adică despre Doamna cu Coasa, dacă nu cumva şi aceasta şi-o fi schimbat/modernizat Instrumentarul de Lucru!
Bună dimineaţa, doamna mea Zorea/ printre fantomatici aburi de cafea!/ ieşi din somn visată, lungă... şi zoreşti/ să le torni cafeauă, regilor, în ceşti!.../ tocmai din strânsoarea celor Adâncimi/ vii s-aduci scrisoare pentru Serafimi,/ dar şi pentru Demoni, chiar şi pentru Cea/ Nevăzută, însă, negreşit, şi Ea/ printre regi, regine, printre noi şi voi:/ Cea fără-nainte, Cea fără-napoi!//
Asta... (Nevăzută, dar prezentă-n Tot).../ n-are Plus şi Minus, n-are Sud şi Nord,/ n-are Niciodată, n-are nici Mereu,/ însă are-acelaşi Singur Dumnezeu!.../ şi-i aduci Scrisoare plină cu Porunci/ de la El... (Acela făr-Acum şi-Atunci,/ Cel care rosteşte Eu Sînt Cel Ce Sunt:/ Apă, Foc şi Aer, Taină şi Pământ!.../ Ea citeşte, plânge drept în zori de zi:/ „fără Viaţa voastră n-aş putea Trăi”!//
Torni fără de Milă, mult, puţin, încet!.../ dacă vrei, răstoarnă-i şi-acelui Poet/ rătăcit, năprasnic, simplu şi urât!/... poartă răzvrătirea inimii la gât.../ poartă-n buzunare doar pelin de mai,/ suflete înalte... (să le dea la cai).../ poartă nerăbdare n-ochii grâurii/ când şi-ncepe Oul Viaţa-n Ciocârlii.../ poartă Visuri, Drumuri până-n Calea ta!.../ Bună dimineaţa, doamna mea Zorea!//
Abia aştept să cetească ”Viaţa Liberă”... şi să-mi dea un semn... de Viaţă! Sper să-şi dea Seama că nu merită să se bălăngănească-n ştreang pentru-n libidinos, pentru un fustangiu, fie el şi partenerul conjugal al dumneaei! Mâine ori poimâine m-oi duce la florărie pentru ca să mă conving şi să-i furnizez un morman de „soluţii” de ieşire din această criză sufletească! Şi-am să vă informez şi pe voi, cititorilor electronici şi de hârtie! Respect!
