Mai târziu, într-un turneu al Cenaclului Flacăra, în Palatul Sporturilor din Galaţi, Adrian Păunescu îmi înmânează Premiul pentru Poezie al revistei Convorbiri Literare, jurizat/acordat de poetul Ioanid Romanescu. Emoţii devastatoare îmi suie o droaie de noduri în gât şi îmi accelerează pulsul până la limita fibrilaţiei ori până în pragul banalului atac inimos. Fiindcă, în contrapondere, trebuie să citesc un poem propriu/original într-un spaţiu arhiplin cu căutători ai "iubirilor pe tunuri", ai poeziei răscolitoare, fără cusur. Fiindu-mi frică de celebra zicere a lui Napoleon ("de la sublim la ridicol e un singur pas", nu?) citesc "Paşa Electro/Cutare", o parodie în stil Ionic, după "Paşa Hassan". Merge destul de bine, mai ales că, încă din prima strofă, anticipează situaţia materială/spirituală din târziul actual: "Ion pozitivul înjură trecând/ prin cabluri, cu toaipa în mână.../ tâmpesc electroni de valenţă păgână;/ Ion îi păleşte la moacă, urlând;/ departe (în urmă) aşteaptă (plângând)/ Energia română!"... Nu?
Sigur că da!... Cum să nu meargă la inima iubitorilor de frumos şi de ţară? Acum... nimeni nu mai are curaj să spună că-şi iubeşte Ţara, de parcă ar fi spurcată. Acum, nimeni nu mai cultivă naţionalismul constructiv, pardosit cu bune intenţii, dar nu cum drumul spre iad. Acum (s-a văzut de atâtea şi atâtea ori) în ţara/patria noastră se cultivă naţionalismul străin asemănător terorismului, se practică iredentismul, tendinţele expansioniste. Acum... se iubeşte artificiul, furtul, raptul, lenea, luxul, lăcomia, laşitatea, egoismul. Acum... se încurajează debandada, circul, lehamitea, atârnarea, libertatea iresponsabilă, turnătoria, minciuna de partid şi de stat, falsul, pomenile de prost gust, filantropia găunoasă, ura ideologică, altruismul păgubos, găina vulgară, cocoşul smintit şi bubele dulci!... Nu?
Şi cum să nu tânjim după: "Şi pentru că pământul e rece,/ iar tunurile care vor să-l distrugă sunt calde/.../ iubiţi-vă,/ iubiţi-vă pe tunuri!/.../ fie o dată pentru totdeauna a tinerilor/ iubirea pe tunuri!"... Ori: "Ea este şi nu ştiu din ce pricină este,/ sudoare cerească o hrăneşte mereu.../ ea este şi nu ştiu din ce pricină este/ şi-atunci cred că pricina stelei sunt eu!" (A.P.)...
Iată: "Sunt soldat cu poezia în mână/ şi adresez războiului această grenadă fabricată în limba română:/ ies din tranşee,/ rup siguranţa,/ acţionez spre dreapta butonul de pornire a ciocârliei/ şi urez copiilor lună plină/ şi noapte bună,/ eu,/ ion zimbru,/ preşedintele statelor unite ale poeziei!"... Pe gustate! Parol!
