EL ESTE...şi nu-i lipseşte NIMIC

EL ESTE...şi nu-i lipseşte NIMIC
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Ţi-am promis de mult că ţi-l arăt. Şi cred că a venit timpul să-ţi arăt ce ţi-am promis. Cred că-i foarte important să te dumireşti (şi tu) că există. Şi cred că te-ai întâlnit şi te întâlneşti cu El în fiecare clipă, însă îţi trebuiesc alt fel de ochi pentru această Revelaţie. Şi, fiindcă nu te-a învăţat nimeni unde stă, cum stă, ce face, ce este, cum este şi ce se spune despre El, nici privirea nu s-a obişnuit să-l observe, să-l iscodească, să-l analizeze. Ori să-l ocolească, ori să-l refuze, ori să-l respingă, ori să-l sfideze. Şi nu poţi depăşi, nu poţi ignora ceea ce nu ştii că există, ceea ce nu poţi descoperi, ceea ce nu poţi înţelege.

Demult, ţi-am promis că ţi-l arăt. Eu trăiesc de mult cu El. Nu-i frumos. Nu-i urât. Nu cere mâncare. Nu cere apă. Îşi ia singur. Cât vrea şi de unde vrea. Chiar şi tu-i dai în fiecare clipă, deşi nu ştii cui. De fapt, nici nu ştii că-i dai, că i te dai. Nu ştii că eşti în ghearele Lui, la discreţia Lui. Fiindcă nu simţi. Şi simţirea asta nu din aia obişnuită. Mie mi-au trebuit zeci şi zeci de ani de Copilărie ca să am convingerea existenţei Sale cu adevărat într-adevăr. Am jucat ţurca împreună. Am jucat poarca. Am sărit şotronul şi ne-am suit pe supra/faţa nevăzută a Lunii. Am zvârlit cu barda-n Văzduhuri şi-n Sus(uri) ne/vinovate de prezenţa Sa eternă. Am tăiat baierele Cerului.

A picat Cerul pe noi. Eu am murit (de fiecare dată) iar El a rămas întreg, intact, corect, viu şi nevătămat. Da, am zis bine: a rămas viu! Fiindcă nu-i doar o existenţă obişnuită, ci-i fiinţă. Se mişcă, trăieşte...însă nu se simte "mişcat". Crede că i se cuvine tot ce gândeşte, tot ce visează, tot ce-şi ia de la fiecare: şi de la cel care-l vede şi-l aude şi-l cunoaşte, dar şi de la cel care nu are (încă) ochi potriviţi pentru Revelarea Lui.

Ţi-am promis că ţi-l arăt. Şi nu pot să nu mă ţin de cuvânt. Mai ales că se apropie Clipa Marii Înfăţişări. Mai ales că te-ai pregătit toată viaţa pentru această Întâlnire de Ultimul Grad. Şi văd că şi ochii ţi-s alt fel de ochi. Şi aud că şi urechile-ţi au alt fel de auz.. Şi văd că şi sufletul tău aşteaptă în Măreţia-i Liniştită. Eşti gata?

Uite-l, e chiar lângă tine! E chiar lângă mine! E chiar peste tot! Întinde-ţi mâinile şi mângâie-i conturul! Nu-i aşa că este El? Nu aşa că El este? Nu-i aşa că simţi cum/că faci parte din El? Nu-i aşa că simţi cum/parcă ţi-ai atins propriul contur, că ai pus braţele pe tine?...Uită-te bine!...Şi să nu-l mai uiţi niciodată! El este: NIMICUL! Şi nu-i lipseşte NIMIC: e TOT!

Divina Tragedia, Colecție

NEC PLUS ULTRA, Colecție

Citit 712 ori Ultima modificare Vineri, 24 Mai 2024 16:33

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.

ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.

Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro