Încă dintru-nceputul cestei misive (nu cumva să mă crezi necioplit cum stâlpul infamiei din mijlocul satului tău cu oameni drepţi, cinstiţi, harnici şi filantropi) pot pentru ca să-mi cer iertare şi să prezint scuze fiindcă nu ţi-am mai trimis de mult o scrisoare gata deschisă, gata citită, gata analizată! Tu ştii, desigur, care-i rostul scrisorilor deschise în societatea noastră, mai ales a ta! Scrisorile deschise participă victorios la ameliorarea raselor de animale şi la salvarea iepurelui când filozofează în grădina de zarzavat! Scrisorile deschise încearcă să observe şi să îndrepte triumful iresponsabilităţii şi al mitocăniei generale! Nu? Cam aşa!
Mi-am luat pământ la ţară! Crapă mugurii de ciudă! Nu mai pot iubi oraşul cu tranşee pe obraz! Tu m-ai părăsit, hoţoaico, şi te-ai măritat c-o iudă care are cont în bancă şi brichetă cu macaz!
Nu mă voi lega de tine prin memorii, prin ziare! Parametrii tăi mă roagă să nu-ţi fac nici un reproş! Urmăresc (de-un sfert de secol) ceaţa legii funciare! Vreau să prind cocoşii ţării, şi să-i tai, şi să-i fac borş!
Când veneai la întâlnire şi păşeai ca o egretă... să-ţi echilibrez tangajul, recitam înspre apus! Cupidon pierduse arcul, sforăia pe motoretă, se dădea sincerizaur, subaltern şi suprapus!
Mă rugai să-ţi văd părinţii morţi după salam de vară, să te cer cu toată zestrea, să ne comportăm cuminţi...! Am plecat, n-ai zis nimica!... Mi-am luat pământ la ţară!... Te-ai purtat ca o găină, pentru treizeci de arginţi!
Nu aveam nici o leţcaie să te duc la savarine! Te scuipam în văzul lumii, ca să nu mi te deochi! Şi-ţi dădeam câte-o himeră s-o depozitezi la tine!... Tu fumai „americane” şi-mi dădeai cu fum în ochi!
N-o să mai auzi de mine nici în viaţă, nici în moarte! O să stau sub arătură şi-o să plâng să crească grâul!... Nu mă spune la icoane, nu fi supărată foarte că mi-am dat foc la valiză şi că ţi-am stricat ruliul!
Ce-o să mă distrez!... Acolo, chiar şi câinii sunt amabili! Am o singură găină, dar se ouă mult şi drastic! Tata mi-a lăsat blândeţea şi un car cu boi gonflabili! De la mama am credinţa şi-un hârleţ supra/elastic!
Voi dormi pe săturate, sub aluni, sub răsărită! Cred c-am să visez alb-negru! N-o să fie nici o grabă!... Urma urmelor rămâne dorul turtei de pe plită!... Mi-am luat pământ la ţară, cât încape într-o groapă!... SIGUR CĂ DA!