Şi tare frig era iarna prin Broscăuţi (continuă nea Vasile, omul cu medicul şi găina, din ziarul de ieri)…şi eu, care mă obişnuisem să nu lipsesc de la şcoală nici o secundă, mă duceam aşa, treieram nămeţii, cu traista de-a spinarea, nu voiam cu nici un chip să chiulesc…nu vreau să mă laud, dar eram singurul din clasă şi din şcoală, care luam bursă…şi bursa era foarte mare, cât un salariu pe vremea aceea, mă pizmuiau mulţi colegi şi consăteni, nu stăteam cu burta pe carte, cum se zice, ci cu ochii pe carte, cu mintea la carte, trebuia să învăţ, vedeam că e greu, că sărăcia-i cucoană mare, nu-mi permiteam să-mi bat joc de şcoală, eram doisprezece la doi părinţi, cum v-am mai spus, vreo câţiva au murit mărunţei, i-am îngropat şi i-am plâns, şi acum îi plâng, dar nu m-am lăsat de carte, eram nambăr uan, cum grongănesc ăştia acum, eram nambăr uan pe bune, nu aşa, de sanchi, de clasament, de ochii lumii…îmi venea aşa un fel de ruşine de faptul că eram primul şi se uită ceilalţi la mine, unii se uitau chiorâş, alţii se uitau luminoşi…doar ştiţi că nu-i deloc uşor să fii pe prima treaptă, să fii pe vârf, să fii în frunte…din cauza asta, cât pe ce să mănânc bătaie de la nişte puturoşi, nu mă suportau…de fapt, nici astăzi proştii şi neinstruiţii nu-i înghit pe cei harnici la muncă şi la şcoală…
Şi tare frig era iarna prin Broscăuţi, mă înfofoleam bine cu ce aveam, îmi îngheţau mâinile, adică palmele, nici vorbă de mănuşi, dar pofta de carte mă făcea să răscolesc prin cap şi să găsesc o metodă să-mi încălzesc mâinile pe drumul până la şcoală, sau măcar să nu-mi degere de tot, că aveam nevoie de palme, de degete, să dau pagina la cărţi, să ţin condeiul, să scriu…că învăţătorii nu se jucau de-a citirea şi aritmetica, de-a educaţia, doamne fereşte!…ziceau: ori înveţi, ori stai acasă!…nu conta că-i ger, că-i viscol, că-i chiciură…mă rog, chestii din astea normale, de iarnă!…găsisem o metodă, cum spuneam mai sus…dimineaţa, înainte de a pleca la şcoală, coceam doi cartofi şi îi puneam în buzunare, ţineam palmele pe ei până ajungeam în sala de clasă…şi uite-aşa aveam mâinile calde, numai bune de scris…apoi mâncam cartofii, încet-încet au "cumpărat" şi alţii metoda, dar cei mai mulţi nici cartofi nu aveau acasă…ehei, nea Ionică, tare frig era iarna prin Broscăuţi!…
