Sfântă şi tragică nebunie, dragostea a apărut înaintea omului pe Pământ, dacă nu chiar înaintea Pământului în Calea Lactee, dacă nu chiar înaintea Căii Lactee în Univers, dacă nu chiar înaintea Universului în…În ce Mama Măsii? Dacă ştie Cineva (şi cred că există Cineva care ştie), trebuie neapărat să spună înaintea cui a apărut Dragostea! Ce sau cine era Ăla/Aia care a răsărit după Iubire? Unele minţi luminate/iluminate spun că Iubirea este o Stare generală Înainte şi După Orice/Oricine.
De acord, dar nu prea se vede! Ori, mă rog, nu prea văd Eu! Care eu? Cum, care eu? Eu (egocentristul, inexorabilul, plinul de sine, implacabilul, persuasivul, mincinosul, trădătorul, dez/amăgitorul, amabilul, naivul…)…Şi, după toate acestea azvârliri de Adevăruri în oglindă, mai vreau să (şi) văd dacă şi unde există Iubirea?! Mai vreau să vină cineva şi să bată din palme şi să zică: uite, domnule, că (totuşi) există, da? Mai vreau să mi se şi aştearnă la picioarele aroganţei fructele vreunei trecătoare (?) iubiri?!…
Ar trebui, doamnă Ca, să iei măsuri urgente şi să nu mă mai primeşti prin frumoasele şi sfintele tale gânduri! Nici măcar pe sub geamurile tale să nu mă mai laşi să-ţi scriu şi să-ţi cânt serenade, dar gândindu-mă mereu la alte şi alte femei care, la rândul lor, ar trebui să nu mă mai lase, să nu-mi mai dea, să nu-mi mai plângă pe umăr, să nu-mi mai spună, să nu-mi mai acorde clemenţă, clipe de graţie, şanse, jucărele şi hârjonele, da?…
Ar trebui, doamnă Ca, să-ţi pui carul în piatră, să-ţi iei inima în dinţi, să-ţi iei ce vrei unde vrei…şi să vezi că Iubirea este o biată şi amărâtă Convenţie umană şi animală…şi că luminaţii/iluminaţii bat câmpii când tună şi fulgeră cu Iubirea în sus şi în jos…şi că (uită-te în jur, o clipă, şi spune-mi dacă am dreptate ori nu!) Ura este mai puternică decât această Convenţie/Nebunie (tragică şi sfântă, într-adevăr!)…
Desigur, sfânta curăţenie a Inocenţei (adică Iubirea încă nealterată de minciună, lene, lăcomie şi lux) mai respiră pe ici, pe acolo…dar nu prin părţile esenţiale ale Vieţii…ci doar pe acolo, pe unde vântul rostogoleşte norii!…ci doar pe acolo, pe unde se ascund fluturii când plouă…ci doar pe acolo, pe unde se ascund vrăbiile când ninge…Şi numai şi numai pe acolo, pe unde omul nu a pus încă mâna, piciorul, ochii, gândul, nasul, infatuarea…şi nebunia de a vrea să fie primul în imensitatea Marelui Nimic!…
