Scurtă întâmplare până la gară şi înapoi (III)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

După ce dau colţul, mă opreşte un gând! mă opreşte şi-mi spune, aşa, de la obraz, şi muştruluindu-mă cu arătătorul, poate înţeleg şi eu cea mai simplă regulă de coborâre la cer şi de suire-n pământ: de ce n-ai întrebat-o nimic pe ţiganca din urmă? să ştii că eu...după ce m-ai abandonat aici, atunci, în seara aceea, când te grăbeai să ajungi la bal sub acoperire (bal mascat, nu?)...am început să plâng! îmi era tare frică de oameni, nu de întuneric sau de câini! şi a trecut ţiganca asta minunată pe lângă mine, şi m-a întrebat ce am şi ce n-am! şi i s-a făcut milă de singurătatea şi de dârdâiala mea! şi m-a luat cu ea tocmai departe, unde (nu) se ascund ghioceii când începe să se audă că se pregăteşte să vină primăvara! şi am ajutat-o să culeagă şi să nu fie singură! şi mi-a povestit multe şi curate şi răscolitoare adevăruri uitate! şi, la întoarcere, mi-a spus să fiu cuminte şi cu minte! şi m-a lăsat aici, să te aştept, dar tu nu ai mai venit, nu ai ieşit prea repede de acolo, de sub acoperire! credeam că m-ai dat uitării!...gata, ia-mă şi aşează-mă la locul meu, şi hai înapoi, şi vorbeşte cu dătătoarea celui mai alb alb din lume!...Sigur că da! iau gândul de pe jos, îi cer iertare, îi dau şi o lacrimă (drept garanţie) nu cumva să creadă că umblu cu fals şi complicitate la fals...şi mă întorc!...Ţiganca nu se miră, îmi zvârle oleacă de surâs încet şi liniştitor, parcă ar fi ştiut că trebuie să-i spun: "de unde vii, femeie cumplită şi străină? şi de ce taci mai mult şi mai tare decât ghioceii din cutia de creioane? de ce nu strigi în sus şi în jos, la deal şi la vale, să vină îndrăgostiţii şi să cumpere ori să primească alb de împărţire sau de despărţire, alb de adio sau de revenire?"...Din nou şi din ce în ce mai avan, frumoasa şi cumplita străină în rochii de viorea îmi surâde ca şi cum stăpâneşte un mister, însă-i gata să-l dezvăluie, să aflu (şi eu) de unde? unde? până unde? încotro?...să ştiu şi eu de când? când? până când?...să fiu (şi eu) dumirit cu ce face? ce este? cum este? cu (ce se spune) despre?...şi să nu mai expun fofârlica, să nu mai afişez cioara vopsită, să nu mai umblu cu fuse strâmbe...ehei! adică să ies definitiv de sub (orice) acoperire! adică e mult mai interesant şi mai sănătos să umblu creanga prin pădure, decât să bat câmpii pe dealuri, decât să stric orzul pe gâşte când iarba-i la genunchi!...Ehei! parcă oftează ţiganca şi începe să aşeze ghioceii în cutia de creioane!...Ehei! parcă-şi netezeşte sufletul şi glasul ţiganca...şi se pregăteşte să înceapă un cuvânt!...Stai să vezi!

Citit 3552 ori Ultima modificare Luni, 10 Decembrie 2012 16:43

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.