Sigur că da! uite, sunt două nuci la marginea de jos a uşii, exact în acelaşi loc, dar nici urmă de şoarece! ăsta încape pe sub uşă, dar nucile nici într-un caz nu pot încăpea! atunci, ce-o fi în mintea lui, a acestui rozător aş de străduitor? dacă vede că nu poate scoate nucile prin spaţiul atât de îngust, de ce nu renunţă?... Oricum, este de admirat pentru insistenţă, chiar este de aplaudat pentru meticulozitate, pentru grija de a-şi face provizii, este un şoarece demn de cartea recordurilor pentru animale, este un exemplu de model pentru oameni, dar nu din cauza lăcomiei, ci din cauza isteţimii, nu?... După cum constată informaticianul, punga-i ruptă într-un colţ, dar cum a reuşit acest Jerry de pe strada Culturii să se suie până acolo? şi, când ştie că ograda agenţiei e plină cu alde Tom, domnul Petrică se miră că şoarecele a scăpat de condamnarea la moarte! oare unde vrea să-şi care nucile, dacă reuşeşte să le scoată din birou? de ce nu roade câte vrea, aici, în încăpere, şi gata? oare nu vrea să facă gunoaie şi, implicit, oamenii să nu se "prindă" despre ce-i vorba în propoziţie? o fi având fraţi şi surori şi copii cazaţi într-un loc mai sigur, şi vrea să nu-i lase să moară de foame? sau, pur şi simplu, pune la încercare perspicacitatea omenească? sau vrea să forţeze limitele rezistenţei în ambele tabere? sau vrea să facă băşcălie de motănimea care umple ograda, dar nu-i în stare să-şi procure hrană "naturală" şi mănâncă produse "artificiale" aduse de domnul Cornel? habar nu are această motănime cât de gustos poate fi un şoarece atât de harnic şi de grijuliu!... Habar nu are encefălimea conducătoare a oraşului, specialistă în toate şi expertă în nimic, mare producătoare de zgomote şi baliverne inutile, că acest Jerry nevăzut/necunoscut este de mii de ori mai deştept decât domniile lor! habar nu are creierimea edilitară a urbei că acest michiduţă de pe strada Culturii îi depăşeşte net la toate capitolele, mai ales la inventivitate, la abstinenţă, la meditaţie, la persuasiune, la respect, la hărnicie, la eleganţă, la toate calităţile pe care ar trebui să le aibă nişte "aleşi"!... Iată, informaticianul hotărăşte să desfiinţeze sacoşa şi să pună nucile, câte mai sunt, direct pe masă, unde şoarecele nu mai are nici o şansă de urcare, de succes, de victorie!... dar, surpriză, în dimineaţa următoare, când intră în birou, vede alte două nuci la marginea de jos a uşii, exact în acelaşi loc, dar nici o urmă de mizerie cum în oraşul plin cu hărmălaie şi cu alegători şi mâncători de seminţe!... Stai să vezi!
Un şoarece, două nuci... şi mult zgomot infernal (II) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
