Carevasăzică, Jerry de pe strada Culturii nu se lasă! informaticianul n-are decât să se mire şi chiar să-şi dorească să-l zărească pe micuţul muncitor! n-a văzut în tot oraşul atâta încrâncenare, atâta zor, atâta muncă!...În oraş nu a văzut decât lene şi lăcomie şi opulenţă şi zgomot în frunte cu cei de pe capră! în oraş nu a văzut decât dezmăţ şi răutate, flegme şi muci, cutii şi pocnitori, ambalaje şi oase, coji de cartofi şi câini care excrementează chiar pe spaţiul verde, atât cât mai este, lângă bărbaţii şi femeile lor de companie! în oraş nu a văzut decât mârlani care scuipă la braţ cu iubitele lor netede la creieraş şi înţelegătoare, care aruncă chiştoace la întâmplare, care fac tot posibilul să-şi afişeze teribilismul, să-şi demonstreze lipsa celor şapte ani de acasă! şi, bineînţeles, toate acestea în şi spre admiraţia şi aplauzele lui mamy şi a lui taty, şi ei nişte zeloşi mâncători de răsărită, nişte ipochimeni care nu ştiu decât să urle la telefon şi pe stadion, să stea "de vorbă" la scara blocului şi să sfideze bunul simţ şi regulile de trai într-o comunitate! în oraş nu a văzut decât grămezi eterogene năpustindu-se spre nicăieri, decât maimuţoi şi maimuţele în afara controlului părintesc, şcolăresc, psihologic, fizic, chimic...decât indivizi pasteurizaţi, departe de bibliotecă, dar care îşi suflă nasul în faţa bisericii, apoi încep să-şi facă nişte cruci înalte cât clopotniţa şi să intre în lăcaş ca nişte mari şi notorii consumatori de agheasmă, ca nişte corifei ai eleganţei! în oraş nu a văzut decât scăpătaţi din lagăre şi pinioane, decât sperjuri şi sicofanţi, decât inşi rămaşi în urmă cu vaccinările sau cu vaccinări în plus, decât "băieţi" care urcă în autobuz şi-ţi suflă în nas ultimul fum de ţigară şi ultima duhoare de nicotină, decât şoferi care pun muzică "tare" în automobile, dar fără să întrebe călătorii dacă pot şi vor să înghită asemenea urlete cu pretenţii de capodopere muzicale!...desigur, unul dintre aceştia ar fi oricând în stare să sfărâme şoarecele din Agenţia de Informatică Feroviară, exact cum a făcut Lennie, bolnavul din "Oameni şi şoareci", nuvela lui Steinbeck, dar nu din dragostea de a mângâia "cuvinte" moi, ci din dorinţa crudă de a-şi arăta muşchii în faţa unui muncitor mititel şi desăvârşit!...Aşadar, domnul informatician n-are decât să admire faptele lui Jerry de pe strada Culturii! şi chiar le admiră! dar pune într-o cană adâncă nucile rămase, printre ambalaje cu zahăr, loc unde şoarecele nu mai ajunge!...dar, surpriză, în dimineaţa următoare, când intră în birou...Stai să vezi!
Un şoarece, două nuci...şi mult zgomot infernal (III) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
