Sigur că da! vede alte două nuci la marginea de jos a uşii, pe dinăuntru! şi nici urmă de ronţăială! şi nici vorbă de altfel de gunoaie! hărnicuţul Jerry lucrează curat, mai curat decât oamenii administraţiei publice locale! mai curat şi cu o inteligenţă ieşită din comun!...Domnul Petrică Bostan chiar se cruceşte! cum s-o fi suit şoarecele într-o cană aşa de înaltă? că-i greu de ajuns pe masă, d-apoi în cană, nu? şi de ce nu a luat şi zahăr? de ce a luat numai nuci? şi, dacă a luat numai nuci, de ce a luat numai două? oare o fi vrând să demonstreze că nu-i harpagon, aşa cum sunt "demnitarii" de la Putere? oare o fi vrând să arate omenimii că-i trebuie numai două nuci, drept pentru care nu ia mai multe? după cum se comportă, vrea să pună în gardă oamenii că trebuie ajutat şi nu căutat şi ucis de motănimea locală şi privilegiată, de pisicimea administrativă şi de cei care ar trebui să distrugă şobolănimea şi guzgănimea animală şi omenească supraponderală din oraş! Jerry lucrează numai în lipsa informaticianului şi a colegei sale, semn clar că respectă oamenii de caracter, semn clar că-i este ruşine obrazului să fure în văzul lumii, cum face chiţcănimea uriaşă din subsolurile şi din vilele "cumpărate" pe spinarea celor mărunţi şi proşti! de sărbători, acest Jerry de pe strada Culturii n-a zvârlit cu barda în Lună, n-a urlat lângă Spitalul Judeţean printre grohăitori şi behăitori plătiţi din bani publici, adică şi din munca acestui mărunt contribuabil pentru prosperitatea urbei în care spărgătorii de seminţe se reped la durbacă, poate apucă şi ei un rest de spumă din rachiul complezent şi din meschinăria fără sfârşit a acestui soi de aleşi prin prostia celor care pun botul la zgomot şi tămâie! de sărbători, domnul Jerry de pe strada Culturii a stat în cuib şi a început să moară de foame, gândind cum să scoată, totuşi, cele două nuci din încăperea care îl obsedează de atâta vreme! o fi reuşit, oare?...Oricum, domnul informatician hotărăşte să nu mai lase nici o nucă în birou, dar nu să distrugă şoricelul, ci să vadă cât şi până unde îl mai duce mintea pe ilustrul muncitor, ce mai poate zică şi să facă acest substantiv damnat şi mărunt!...însă, în următoarea dimineaţă, când intră în birou, vede alte două nuci la marginea de jos a uşii, exact în acelaşi loc, dar nici vorbă de ceva care să demonstreze cât de greu este să munceşti cinstit, în fiecare zi, cu tot respectul faţă de cei "mari", care fură şi se îmbuibă ne/omeneşte şi "frumos"!...Stai să vezi!
Un şoarece, două nuci...şi mult zgomot infernal (IV) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
