Şi dă-i, şi luptă...(vorba lui Caragiale)...şi scrie, şi iar scrie...(cu un vraf de cărţi alături, din care iau câte un citat deştept, care mi se pare că va frânge inima splendorii de peste drum)...şi iată ce a ieşit: "Încă de la începutul acestor umile şi netrebnice rânduri, vreau să-mi permiţi să-ţi sărut mâinile tale de ingineră harnică, să mă laşi să-ţi descriu atmosfera emoţională şi picturală în care trăiesc de când ai apărut ca o arătare în faţa ochilor mei nedemni de sufletul tău expert în cuie şi sârmă! Încă de la primul cuvânt, lasă-mă să-ţi spun că voi sfârşi repede primul meu curaj, prima mea îndrăznire, prima mea tentativă de a-ţi spune că <multum in parvo> îmi călăuzeşte gândul şi-mi ghidează inima către ograda prin care-ţi treci şi-ţi petreci ilustrul tău trup şi toată drăgălaşa ta alcătuire! Încă de la sfârşitul primei propoziţii, te rog să-mi spui dacă-i bine să mă <festina lente>, dacă-i bine <să umblu cu scări de mătase, cu ochi daţi peste cap, cu versuri leşinate>...ori trebuie să trec la atac frontal din toate direcţiile, adică să <carpe diem>, adică să-ţi spun <te iubesc şi te vreau!> Încă de la capătul primei fraze, vreau să-mi relatezi dacă am dreptate când consider că eşti de acord cu <panta rhei> şi dacă şi tu ţi-ai făcut un principiu din acest inexorabil triumf al mişcării, al curgerii universale, al imposibilităţii opririi unui diluviu torenţial de sentimente şi apucături! Încă de la începutul acestei introduceri, nu mă sfiiesc să-ţi mărturisesc, cu toată sinceritatea de pe strada Spătarului 23, că te pândesc mereu prin gard, tremur de emoţiune şi admirare, şi mi se pare că şi tu te-ai prins cum cineva te iubeşte printre scânduri, nu numai nea Ion, nu numai tanti Maria, gazdele mele care mi-au dat odaie aici, în apropierea locului tău de viaţă şi de aşteptare! Încă de la sfârşitul acestei introduceri trebuie să-ţi spun că am încredere în <sfântul Graal al Iubirii>, adică sunt convins că gloria amorului va izbândi să câştige victoria dragostei mele pentru tine, dacă nu va reuşi să te cuprindă şi pe tine în braţele ei harnice, cum sunt şi ale tale la locul de muncă şi de visare! Încă înainte de a intra în fondul întâiei mele misive către sfânta ta adresă, trebuie să-ţi spun că te visez mereu, chiar şi când nu dorm!...Uite, ieri, te visam mergând prin ogradă şi am călcat pe mâţa lui nea Ion, care torcea printre petunii şi pătlăgele, asta a miorlăit brutal şi horror, şi a dat să mă zgârie exact în momentul când am ieşit din ghearele visului cu tine!"...Stai!
O specialistă în lanţuri şi o revelaţie printre scânduri (IV) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
