În staţia de la Teatrul "Fani Tardini" câţiva călători se uită spre stânga, poate vin mai repede autobuzele de care au trebuinţă. Eu nu mă uit, fiindcă, astfel, nu pot scoate fiinţele şi lucrurile din mersul lor ne/firesc. În staţia asta locuieşte respectuos un stâlp de iluminat publicul. Acest stâlp poate fi citat ca martor în toate procesele publice intentate celor care merită judecaţi, dacă, bineînţeles, nesimţirea ar fi chemată să dea oleacă de socoteală, vreodată, şi să plătească pentru greaţa pe care mârlanii o produc în fiecare secundă şi pe fiecare milimetru pătrat, aceşti nesimţiţi fiind produsele indiferenţei de acasă şi de la şcoală, având creiere netede şi lustruite în laboratoarele stupide ale democraţiei. Sigur că da! iată, dinspre "Mioriţa" se apropie un "om al cetăţii", cu paşi studiaţi şi egali în dimensiuni, cu figură de cult, îmbrăcat destul de bine şi frumos! iată-l, se mişcă pe lângă stâlp, parcă dă semne de nerăbdare, parcă i se scutură orzul, parcă a pus de mămăligă fără făină, parcă îi naşte amanta şi nu trebuie să afle nevastă-sa! uite-l, se uită spre stânga, poate îi vine şi lui autobuzul mai repede! cred că are treabă mare, dacă se grăbeşte aşa, nu?...Sigur că da! iată-l, dă semne de nervozitate, mormăie, n-ai cum să nu-l observi, n-ai cum să nu-l auzi, n-ai cum să faci abstracţie de prezenţa sa! iată-l, cu o forţă demnă de cauze mai înalte, însoţită de nişte zgomote primordiale, galactice, dar foarte cunoscute pe străzile urbei noastre, individul îşi adună toate resturile metabolice de pe traseul dintre esofag şi stomac, toate reziduurile dintre nas şi plămâni, toate resturile încurcate printre carii, măsele şi dinţi, le adună şi le face gogoloi în cavitatea bucală...şi, fără nici o jenă, trânteşte produsul lângă martorul stâlp, pe asfaltul mereu asaltat de asemenea roade ale muritorilor nesimţiţi!...Sigur că da! mi se face silă, mi se face scârbă, mi se întoarce totul pe dos! mai ales că omul zvârle şi câteva "replici" în jurul mormanului iniţial! o mulţime de călători nu face nici un gest de dezaprobare! doar eu şi o femeie ne crucim şi invocăm ruşinea pentru obrazul ilustrului cicisbei, dar şi pentru obrajii autorităţilor care ar trebui să hotărască ceva în acest sens!...Iată, stâlpul de iluminat publicul vibrează şi-şi cere dreptul de a pleca pe altă stradă, în alt oraş! de a nu mai sta aici, în urbea unui fotbalist care a umplut geamurile autobuzelor cu poze sărite de pe fix! de a fugi departe de locul în care până şi baritonul scuipă pe asfalt!
Nesimţirea trebuie chemată să dea socoteală Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
