Aseară, după ce ne-am despărţit lângă Biserica "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", din Cartierul Ţiglina 17...un gând misterios începe să-mi dea târcoale. Da, să-mi dea târcoale, fiindcă nu-mi aparţine. Nu-i gândul meu, adică. Simt că Cineva sau Ceva gândeşte în preajmă şi vrea neapărat să-mi hrănească un instinct, o pornire, o aşteptare, o curiozitate. Vrea să mă determine să pricep că voi fi (trebuie să fiu) martorul unei întâmplări, unor scene deosebite. Nu ştiu dacă-i bine să ascult ori să nu ascult acest gând ciudat. Îmi vine să-l aştept pe preotul/parohul acestei Biserici, Mitică Luca, şi să-i povestesc ce gând nu-mi dă pace, să mă povăţuiască, să-mi spună dacă-i bine sau nu. Ori, dacă n-am vreme de pierdut cu acest gând "străin", să-l caut pe epitropul Emil Ion Batog, să-i zic şi lui "ce" mă opreşte din drum, poate hotărăşte el cum să procedez, că-i mai aproape de ascendent, transcendent, descendent, accident, fundament...decât mine. Dar preotul vine tocmai mâine dimineaţă. Şi nu cred că-i bine să-i stric seara cu gândurile mele "străine". Iar administratorul lăcaşului nu cred că se "bagă" în această combinaţie de bizar şi real!...Sigur că da!...bizar, fiindcă simt, literalmente, nişte ochi, un fel de ochi cercetându-mă de aici, de undeva, din apropiere! şi nu pot spune, nu pot "ghici" exact locul! şi nici nu pot aprecia direcţia de unde sunt măsurat cu privirea, chemat să văd "ceva" în aceste clipe, chiar dacă nu am mai păţit-o niciodată de când locuiesc în zonă!...Sigur că da!...real, fiindcă, iată, chiar aud un fel de mormăit, un fel de scâncet târcolindu-mă, purtat de vânt în jurul unui "eu" înţepenit, derutat! fiindcă, iată, chiar acum văd o femeie trecătoare, care seamănă leit cu mama mea, şi făcându-mi semn cu mâna şi cu ochii să merg puţin cu ea, oleacă mai încolo, în direcţia tomberoanelor cu gunoi!... (cu gunoaie, adică, deoarece aceste substantive neutre sunt de o mie şi unul de feluri, de o mie şi una de categorii...toate produse de "om", acest periculos gunoi cosmic făcător de mătănii, cu lumânarea în stânga şi cu măciuca în dreapta, acest scuipător chiar şi lângă biserica în care intră ca mârlanul cu şlapi şi glugă, se cruceşte maliţios şi apoi dărâmă cartierul cu decibelii învăţaţi de la mă-sa, cu apucăturile sale de târtan mâncător de seminţe şi vajnic alegător de alţi târtani în fruntea şi pe capra schilodită a Comunităţii!)...Sigur că da! o "ascult" pe "mama"...şi încep să păşesc spre marile şi multele gunoaie ale Omenirii!...Stai să vezi ce Minune!
Scrisoarea domnului care n-a iubit-o foarte mult pe doamna Lui (I) Scris de Ion Zimbru
Mai multe din această categorie:
