Încă de dinainte de a fi descoperit, înfăşurat şi desfăşurat, Strigătul era un caz particular al Tăcerii. Un caz particular care, în general, trecea prin aer, prin vid şi prin proiectul lumii viitoare ca să ajungă la capătul celălalt al strigătului, unde auzul, abia descoperit şi înfăşurat şi desfăşurat (şi el) se comporta ca un caz particular al surzeniei, mai ales că Marele Timpan Universal se afla, şi el, la primul scâncet, la prima vibrare perpendiculară pe Tot şi pe Nimic.
Aşadar, acestea fiind spuse, încă de dinainte de a mă fi născut, eram un caz particular al "nimicului" care o ruga pe mama să mă facă "tot" şi să mă strige afară. Adică, altfel spus, să mă facă strigăt, să mă nască strigăt, să mă alcătuiască direct caz particular al tăcerii.
Aşadar, şi acestea fiind spuse, nu a trebuit decât să o îngân pe mama, fără să cer ajutorul Mamei Universale, aceasta fiind întâiul caz particular al Necunoscutului în care stau şi am impresia că stau în mişcare, cum stă Luna, de pildă. Să o îngân, adică să-mi aud primul strigăt trimis spre capătul celălalt. Care capăt este un caz particular al cestuilalt capăt. Altfel spus, ca şi cum aş striga la mine, dacă Tu, caz particular al lui Eu, eşti prea departe ca să mă poţi auzi, deşi şi tu ai mine(le) tău.
Aşadar, încă şi acestea fiind spuse, mă întreb: oare de ce nu m-ai auzit niciodată? Oare am strigat prea încet? Oare strigătul meu a fost umplut cu prea multă tăcere, cu toată tăcerea... şi, de fapt, eu am tăcut spre tine, şi nu am strigat spre tine? Ori, în drumul spre tine, strigătul mi-a fost furat de cineva care are nevoie de un caz particular al tăcerii, şi acest Cineva nu are habar cu mama nu mă mai poate striga (în) afară, adică nu mai am pe cine îngâna? Ori strigătul meu s-a lovit prea tare de capătul celălalt, şi s-a sfărâmat, şi s-a transformat în tăcere definitivă, ca o mamă care şi-a luat strigătul cu ea, care mi-a luat strigătul cu ea?
Aşadar, pentru ultima dată acestea fiind spuse, ascult şi înghit vibraţia Marelui Timpan Universal, amintindu-mi ce mi-a spus Mama după ce m-a strigat afară, ce mi-au spus Învăţătorii mei după ce strigătul meu a ajuns la şcoală, ce mi-au spus Marile Cărţi ale omenirii viitoare: Strigătul nu-i sinonimul Zgomotului, chiar dacă şi zgomotul este un caz particular al Tăcerii, chiar dacă se foloseşte foarte mult zgomot în marile fabrici de Linişte, câte mai sunt, pe această Planetă în agonie!... Nu? Sigur că da!
