Dacă eşti bolnav "fără acte" şi vrei să urci în Spitalul Judeţean, intenţia îţi devine aventură, rişti chiar să ceri internarea, să fii în rând cu nesănătoşii. Pentru că, astfel, beneficiezi de o targă, de un cărucior, ţi se poate acorda o atenţie în plus. Dar, mai ales, ai şanse să nu te loveşti de înfumurarea şi de prostia liftierelor bătute în cuie în colţurile cu butoane ale acestor scule mari şi nevinovate. Liftierele sunt nişte femei oarecare, care au traversat înalte facultăţi de studii inferioare, adică s-au "specializat" în manipularea ascensoarelor/descensoarelor din dotarea Sfântului Vechi şi Roşcat Uriaş de Urgenţă Apostol Andrei. Cum spuneam, dacă pari sănătos şi vrei să te sui în acest Spital să te "cauţi", numai scara, indiferentă şi ostilă, îţi stă la dispoziţie, dacă dispoziţie se poate numi o "vizită" în Fabrica de Sănătate. Dacă nu eşti fără un picior, fără un ochi, fără o mână, hăcuit sau sfărâmat, nu te lipeşti de "profesionalismul" acestor vajnice conducătoare de lift, n-ai sorţi de izbândă, nu mai poţi să nădăjduieşti că ajungi în limite normale de presiune şi temperatură la nivelul dorit, să te atingă mâinile şi vorbele şi stetoscopul făcătorilor de minuni. Zic asta fiindcă, în adevăr, unii dintre urmaşii/adepţii lui Esculap chiar sunt făcători de minuni.
Iată, mă aflu la parterul Uriaşului Roşcat. Lifturile pentru de-alde mine-s reglate să meargă foarte încet, fără pilot feminin, numai cu cel mult cinci persoane, dar mereu sunt la uşă cel puţin cinci cu probleme mai sus. Prin urmare, îmi zvârl toată încrederea şi îmi încerc norocul spre cele cu driver de sex opus. Picioarele-mi scârţâie mai abitir decât lifturile şi decât "sănătatea" din jur. Uite, gata, vine un lift, vine de la demisol, aşteptătorii se luminează la supra/faţă, care mai de care crede că-i salvat de la mersul cu scara! Sigur că da! Huruind apocaliptic, Marea Cutie cu pilot este oprită, i se deschid uşile!...Sunt primul, dau să mă sui, fac un pas, primul şi ultimul pas...Liftiera sare ca un arc (sare ca o arcă) de pe scaunul ergonomic...Şi-mi trece prin cap că dumneaei vrea să ajute pe cineva, să sprijine vreun şontâc-şontâc, vreun hodorog, vreun defect mecanic, vreun boşorogit ca mine...Şi-mi trece prin suflet credinţa că nu am mai văzut niciodată atâta amabilitate, atâta deferenţă, atâta grijă dusă până la paroxism...Şi-mi propun şi-mi jur să scriu "Odă liftierei" şi, după ce mi se îndreaptă strâmbele, să-i aduc nişte crizanteme tocmai de unde se bat toamnele-n grădini şi grădinile-n ogrăzi!...Stai aşa, că nu-i aşa! Stai să vezi!
