Mă numesc Georgeta Mihai. Sunt mamă şi bunică. Respect tot ce însemnează şi poartă numele comun OM, şi pe care-mi place să-l scriu cu majuscule. Şi nu mă codesc niciodată, dacă trebuie să observ Răul sau Binele din jurul meu, însă şi din jurul celor care-mi umple ori îmi golesc sufletul, care mă ajută să mai cred în speranţă şi în dumnezeire!
Mă aflu la o vârstă în care orice făptură omenească trebuie să trăiască în linişte şi în mulţumire, să nu-şi amărască zilele cu toate mofturile tale şi cu indiferenţa ta, domnule Cancer! Ai făcut ce ai făcut... (ştii foarte bine, şi ştiu şi eu tot la fel de bine)... şi te-ai corcolit în trupul meu, să nu-mi dai pace, să mă torturezi şi să-mi coşmareşti existenţa, şi aşa destul de dramatică în condiţiile actuale! Eu am crezut că-i o glumă în pornirea ta de distrugător universal, dar văd că nici în cot şi nici în pălărie şi nici într-o celulă nu te doare de suferinţa mea fizică, dar şi de supărarea sufletească! Te-am rugat frumos să mă laşi în pace, să ieşi din culcuş şi să pleci! Te-am spus şi la icoane! Te-am pârât şi celui de Sus, dar şi celui de Jos! Ce ai de gând să faci? Te crezi mare şi tare? Te crezi alfa şi omega? Nu ai nici un pic de ruşine, nici un strop de milă! Eşti cu mult, cu foarte mult mai rău decât toate războaiele omenirii! Nimeni nu ţi-a venit de hac, dar să ştii că ai s-o păţeşti! Cu mine nu-ţi merge! Ai să te căieşti cu vârf şi îndesat, dacă nu dispari din alcătuirea mea! Gata, a sosit vremea şi timpul să-ţi spun adevărul în faţă, să-ţi atrag atenţia la modul cel mai serios cu putinţă: pieri din viaţa mea! pieri din toate vieţile, din toate vietăţile, din tot Viul acestei Lumi! A văzut, desigur, ce ţi-a făcut doamna doctor Laura Rebegea! Ai văzut că nu se joacă! Ai văzut şi ai auzit destul de clar ce-o să ţi se întâmple, dacă nu dispari aşa cum ai apărut! Ai simţit pe pielea ta că mai sunt ace şi pentru cojocul tău! Perspectivele tale sunt zero, dacă nu pleci de bună voie şi nesilit de nimeni! Nu te mai da malign şi nu te mai considera invincibil! Fii demn... şi cară-te din trupul şi din sufletul meu! Ai înţeles, domnule Cancer?
Sigur că da! Sunt foarte convinsă că a priceput! Chiar îl aud cum se pregăteşte de plecare în Neantul din care a venit! Îl aud cum regretă intenţia sa, cum îi pare rău de manifestările sale! Şi cică nu se mai întoarce în vecii vecilor pe Pământ! Bineînţeles, nu am decât să mă bucur pentru această reuşită... şi să-i mulţumesc doamnei doctor Laura Rebegea pentru profesionalism şi onorabilitate într-acest început de victorie definitivă!
