Şi-am să mă duc, şi-am să te rog/ foarte Curat, cu mâna-n Foc:
deschide porţile la Sus,/ unde stă Iadul minus/plus...!...
deschide porţile la Jos,/ unde stă Raiul mincinos...!...
şi cheamă Tot ce râde-n Gol,/ să dea Lucrare de Control
la ce (n)-a Fost, la ce (n)-o Fi:/ deşert de Noapte şi de Zi,
pustiu de Bine şi de Rău.../ cel mai frumos Blestem al tău:
să-ţi fie drumul Drept şi Sfânt/ spre (des)legare la Cuvânt,
să n-ai opreală, să n-ai mas/ nici cât adoarme Moartea-n ceas!...
Şi tot aşa...(tic-tac!...tac-tic!).../ să crezi că (n)-ai găsit Nimic,
să vezi, s-auzi şi să te-nchini/ prea-(n)depărtatelor Lumini,
poate se-ndură şi s-abat/ la geamul tău (des)Figurat...
iar tu s-aştepţi, să tot aştepţi/ Timpul şi Vremea celor drepţi
în Spaţiul plin cu strâmbi...şi-n Gol/ să dai Lucrare de Control!
Te rog să nu spui Nimănui!.../ Lumina stă la umbra Lui
şi te pândeşte cum te culci/ sub frunze Singure şi Dulci...
şi te ascultă cum visezi/ că umbli, noaptea, prin livezi...
şi-l rogi pe mirele Gutui:/ te rog să nu spui Nimănui
că m-ai văzut cum dorm încet/ sub ramul tău...şi cum regret
că tu nu dormi deloc...şi-mi spui/ că trebuie să faci gutui,
că trebuie să stai Înalt,/ să-mi ţii de Umbră şi de Cald...
dacă mi-i somn, să dorm Adânc.../ dacă mi-i foame, să mănânc!
Şi să nu spui că (n)-ai văzut,/ din Visul meu nepriceput
cum cad gutuile pe Jos.../ şi cum s-apleacă Făt-frumos
şi îmi adună şi îmi dă/ pe când tu plângi...(ă!...hă!...hă!...hă!)...
cum licuricii se aprind/ şi ard pe Trupul meu murind
de-atâta Rod şi-atâta Dor.../ cum sar scântei din Lampa lor,
cum greierii se duc la Deal,/ pe trupul meu Extemporal!...
Şi-am să mă duc, şi am să-ţi spun:/ când sănătosu-i mai nebun
decât nebunul sănătos,/ ce fel de Sus, ce fel de Jos
se mai întâmplă-n Rai şi-n Iad/ şi-n Ce de când (nu) mi s-a Dat?...
Stă umbra la Lumina Lui...(El, Trandafirul Nimănui!)...
şi te priveşte cum cobori/ printre lumeşti, din somn, din nori...
şi cum te ştergi la ochi, de Vis,/ şi strigi: Intraţi!...este Deschis!...
