În fiecare zi şi-n fiecare noapte.../ (care-i cea mai neagră zi/ şi cea mai neagră noapte/ dintre toate zilele şi dintre toate nopţile ultimilor (noştri) două mii de ani).../ se întâmplă Moartea Poeziei!/ această Frumuseţe fără contur,/ această Delicateţe fără margini,/ această Mireasă a Inefabilului/ nu cere nici o milă,/ nu cere nici o clemenţă,/ nu se ia la sfadă cu Veşnicia,/ cu flămânzii şi însetaţii de Veşnicie!/ este cea mai supusă dintre toate condamnatele Nemărginirii ajunse la cheremul Principiului Belzebut!/ era „singurul lucru nejefuit din Univers”,/ cum zice îngerul Nichita Stănescu!...//
Era.../ dar nu mai este!/ nimic nu a scăpat neatins!/ nimic nu a rămas genuin!/ mintea lui homo bezmeticus a mânjit toată Candoarea lăsată drept zestre de la Dumnezeu!/ mintea lui homo nesimţitus a scrijelat toată mascarada lumii pe răbojul Planetei pline cu pământ!/ nici (în) pântecele unei mame nu mai speri să afli sfânta curăţenie a inocenţei!/ totu-i artificializat,/ supus lăcomiei,/ vândut pentru treizeci de arginţi,/ tributar cinismului,/ marcat de urâţenie şi scârbă!/ şi cum să reziste Poezia într-această mocirlă modernă?/ cum să nu se simtă umilită când este scuipată la drumul mic şi la drumul mare?.../ Aşadar, vă rog frumos,/ vă rog foarte frumos,/ ascultaţi-o măcar acum, în clipa din urmă.../ şi respectaţi-i ultimele două rugăminţi!/ da?...//
Vă rog să pregătiţi ghilotina!/ să fie foarte bine ascuţită!/ nu vreau să vă faceţi de râs/ în faţa lumii care aşteaptă fericită!.../ şi nici dumneavoastră nu cred că vreţi s-o doară!/ cred că vreţi să aibă parte de o decapitare perfectă!/ văd şi aud că sunteţi nişte monumente ale milei/ şi aţi promis că n-o trageţi pe sfoară/ şi n-o batjocoriţi ca pe-o insectă/ în plasa unui paing sadic şi somnoros!...//
Vă rog să instruiţi bine călăul!/ nu cumva să împăcaţi un călău amator!/ nu care cumva să-i tremure mâna/ când scoate piedica morţii!/ nu care cumva să-l apuce plânsul de mila ei!/ şi ea să rămână cu capătul legat de trup/ şi să-i sperie pe toţi spectatorii!/ şi ăştia să plece supăraţi că nu sunteţi în stare/ să duceţi o moarte la bun sfârşit!/ iar ei vor fi urmăriţi toată (ne)viaţa/ de Memoria acestui Poet până la sânge,/ de Memoria acestui Poet până la os!.../ vă rog foarte frumos!.../ vă rog foarte frumos!...//
