Evaziunea Sentimentală (III)

Evaluaţi acest articol
(3 voturi)
1 comentariu

Şi tare lung mi se pare holul prin care Maria mă duce-n biroul ei de contabilă la "Evaziunea Sentimentală" - SRN (Societate cu Răspundere Nelimitată!)... Aici, în acest punct al călătoriei mele prin acest labirint încărcat cu portrete de bărbaţi şi femei, numai şi numai cu portrete foarte bine realizate, simt că trebuie să-mi explic admirarea, dar şi mirarea, mai ales că nu am mai văzut şi nu am mai auzit de vro Societate care să Răspundă la modul Nelimitat pentru acţiunile sale! Ştiţi foarte bine că Răspunderea-n Societatea Românească Actuală e Limitată, câte se poate de Limitată, chiar fără nici un pic de Răspundere/ Responsabilitate, pot pentru ca să zic, nu? Nici măcar Guvernul nu-şi asumă Responsabilitatea pentru amăgirile şi dezamăgirile pe care le produce-n lanţ, pentru promisiunile călcate, pentru nesăbuinţele din aşa-zisul aparat administrativ naţional, pentru nivelul la care a ajuns Corupţia în toate domeniile Comunităţii cu Răspundere... Limitată, nu? Practic, în Ţara din Patria dumneavoastră, parcă s-a dat Dezlegare la Jaf şi la Nesimţire, nu? Atât timp cât unii fură cu toate mâinile şi cu toate buzunarele neamurilor lor de la descălecarea Daciei încoace, dar sunt cercetaţi, chipurile, în stare de libertate, ş-apoi, ţac-pac şi hodoronc-tronc, scriu „capodopere de geniu” în puşcării rapide, şi ies victorioşi şi „victime ale înscenărilor rivale”, şi mai au şi tupeu să se plângă la televiziuni complice, şi se mai şi cred salvatori ai Ţării, ce Responsabilitate se mai poate întrevedea/ instaura într-o lume care pune carul înaintea boilor, care se ocupă cu festivaluri de scrumbie când oraşul se surpă şi se prăbuşeşte-n sine?... Sigur că da! Spre pofida/stupefacţia tuturor, iată că a dat Dumnezeu şi o SRN printre numai şi numai SRL! Şi cum să nu fiu bucuros? Şi cum să nu-ncep s-o invidiez pe Maria de la Contabilitatea cestei Firme căreia ar trebui să i se facă reclamă gratuită şi care ar trebui stipendiată de Stat? Mai ales că văd şi foarte multe chipuri de politicieni mai vechi sau mai proaspeţi printre figurile de pe pereţi! Mai ales că-ntr-această clădire se poate întemeia oricând şi un Muzeu al Figurilor de Ceară, Doamna Maria ştiind bine cu ce se „mănâncă” Madame Tussaud!... Da, sigur că da! Iată, în sfârşit, intrăm în biroul contabilei şi ne aşezăm faţă-n faţă, de-o parte şi de alta a mesei sale de „lucru”, pe care stă o clepsidră! Maria o ia şi o porneşte şi o aşează pe acelaşi loc! Apoi, cu acelaşi zâmbet, îmi spune: „Începem! Am pus clepsidra să nu se mai oprească!”... (Stai să vezi!)

Citit 1432 ori Ultima modificare Miercuri, 19 Aprilie 2017 18:11

1 comentariu

  • postat de Reperata lui Caragiale Joi, 20 Aprilie 2017 08:18 5.13.192.*** Link la comentariu
    0
    0

    Aceleasi sinonimii/repetitii fara sens/inefabil/frumusete artistica, in proza ca si in versuri. De sapat/prasit/tinichigerie auto cine mai munceste, daca versul este /fraza/calabalacul/uratul repetat ca obsesie?

    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.