Evaziunea Sentimentală (IV)
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)
Fii primul care postează comentarii!

Evaziunea Sentimentală (IV)

Şi, din vorbă-n vorbă, din cafea în cafea, din aducere-aminte în aducere aminte, aflu de la Maria că taman aici, la subsolul acestei clădiri, pe vremuri mai vechi şi mai noi, a fost cel mai sigur şi cel mai discret loc de întâlnire (şi de flirt şi de aventură şi de înamorare) a mai marilor şi a mai micilor cestei urbe! Şi-mi arată, pe colţul sud-estic al peretelui dinspre răsărit, portretul celui mai renumit fante al anilor ’70, tovarăşul N. Tândală, fost director de mare Şcoală gălăţeană! Şi-mi şi citeşte textul pe care l-a lăsat dânsul drept martor al pe/trecerii sale pe aici, când a plecat să se ducă Nicăieri! Iată ce a scris... ronţăit de remuşcări!

„Nu ştiu de ce am uitat să-ţi spun bună-dimineaţa,/ doamnă aripă de flutur fără flutur...!/ cred că eram ocupat cu pregătirile/ de plecare tocmai acolo, unde am să vreau să-mi scutur/ toate păcatele de la gât în sus şi în jos,/ poate reuşesc să mă satur/ de atâta frumos şi urât,/ de atâta urât şi frumos!// Ori eram ocupat cu stârpirea omizilor/ care mi-au lăsat numai o aripă la fereastră,/ crezând că mă vor îndepărta definitiv/ dintr-această lume/... (lumea lor şi a dumneavoastră!).../ însă nu pot să plec fără nici un motiv/ şi fără să plătesc încălcarea poruncii „să nu ucizi!”/... şi nici nu vreau să las în urmă numai urât şi omizi!”//...

Lângă N. Tândală, văd portretul unui mai tânăr şi deştept prinţ al acelui trecut, tovarăşul T. Măzăriche, fost mare grangur la UTC, dar destul de inteligent! Iată ce i-a trecut prin Cutie când moartea l-a despărţit de ibovnica sa!

„Dacă te duci la Cer să ceri/ formule, fapte şi păreri/ despre Pământ, nu întreba/ cine-a mâncat Lumina mea,/ nu întreba cine-a zvârlit/ atâta Eu în Infinit,/ cine-a născut şi a lăsat/ de capul lui Em-Ce-Pătrat,/ să zic-aşa, universând: „sînt cel ce sînt, sînt cel ce sînt!/ Eu hotărăsc, voi nu sunteţi/ decât o sumă de pereţi/ şi vă cruciţi şi căutaţi/ (la sfinţi rotunzi, la zei pătraţi)/ locuri de veci în Paradis,/ mere din mărul Interzis!”// Dacă te duci la Cer, să nu-ţi/ treacă (de dor) să mai săruţi/ steaua din care a rămas/ ochiul di-stins al unui ceas/ fără-nainte şi-napoi.../ mai bine-i spui că amândoi/ ne-am îndoit până-n pământ/ şi-am scris pe uşă „câine blând”,/ am scris pe Rai, am scris pe Iad „fugiţi, păcatul a-nviat!/ degeaba vă tot înclinaţi/ la zei rotunzi, la sfinţi pătraţi.../ rostiţi, nemuritori de rând: sînt cel ce sînt, sînt cel ce sînt!”.../ (să-i spui şi Cerului la fel,/ dacă te duci tocmai la el:/ „eşti cel ce eşti... abandonat/ acasă la EM-Ce-Pătrat!”... (Stai să auzi!)

Citit 270 ori Ultima modificare Joi, 20 Aprilie 2017 15:47

Lasă un comentariu

Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se mai publica automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.