Sâmbătă, 17 Iunie, anul curent, ora 13 şi 30 de minute! Mă grăbesc să ajung la Târgul de Carte "Axis Libri", unde se-ntâmplă multe lansări literare, dragi mie şi dragi multora dintre dumneavoastră! Printre cei prezenţi, îl văd pe prietenul meu, Ion Mutelcă, numai ochi şi urechi! Şi, de asemenea, şi pe prietenul meu, Costică Prăpăd, şi el foarte atent la desfăşurarea evenimentului! Lângă aceştia, cu ochii şi urechile ţintă spre protagonişti, îl văd şi pe alt prieten al meu "nebun al marelui oraş", Vasile Cherpedin! După lansări, ne pitim repede şi bine într-o crâşmă din colţul străzii „Ion Creangă”, fiindcă plouă cu găleata cea uriaşă a lui Ilie cel Sfânt! Bem câte-o tărie mare! Moş Mutelcă ne roagă să recite un poem despre „Dragoste şi cai”! Şi-l ascultăm!
"la noapte, am să vin să-mi dai/ ovăz şi lună pentru cai...!/ luna s-a copt, ovăzu-i copt...!/ eu scriu (pe ţărnă) cifra opt!// să fii acasă, negreşit...!/ am puşcă, traistă şi cuţit...!/ să stai la poartă până când/ ai să m-auzi cum vin cântând!// poţi să nu ai nici cal nici zmeu...!/ te iau (frumos) pe calul meu,/ cu tot cu lună şi cu tot/ ce-i rod pe dor şi dor pe rod!// la noapte, vin să mergem...! deci,/ trei-trei, cu inimile reci,/ pe ţărnă, cum şi pe zăpezi,/ opt-infinit... să vezi, să vezi!"//
Mai bem câte-o tărie mare, ne ştergem lacrămile... şi-l auzim pe moş Prăpăd cum ne roagă să-l ascultăm cu „Tata”!
"tata stă şi se uită cu ochi albaştri/ la teiul liniştit şi bătut de vânt.../ şi încep să mă mir: ce tei uriaş,/ ce tată bătrân, pentru care mai sînt!// vine o pasăre cu pene de scris/ şi se opreşte pe o cracă, să cânte/ pentru cei plecaţi, pentru cei rămaşi/ sub tei, lângă tata cu mâinile blânde!// cere o pană şi scrie! (îmi zice tata)/ scrie cu cerneală din ochii mei,/ scrie pentru maică-ta plecată/ să deretice raiul pentru mine şi tei!// şi mă uit la pasăre... fiindcă are şi pene/ de citit pentru dragostea noastră!.../ şi citesc... şi pasărea pleacă... dar lasă o pană/ lângă tata, pe prispă, la fereastră!”//
Moş Cherpedin nu ne roagă nimic! Bem câte-o tărie mare şi-l auzim! „tot mai adânc, tot mai adânc,/ îndes iluzii în oblânc!/ tot mai târziu şi mai la deal:/ cruce şi linişte şi cal!/ şi mai demult, tot mai demult,/ mă pregătesc de început!/ eraţi pe unde nici n-aţi fost!/ ştiţi toată moartea pe de rost!”//... Tuspatru, în aplauzele chefliilor, recităm „Trăiască poezia şi marii visători”, un poem emblematic al poetului/mentorului Ioanid Romanescu! Şi plecăm în/spre Amintirile noastre din partea de Nord a Moldovei de Sud!
