Mai ţii minte, domnişoară.../ când veneam (de dimineaţă)
să te văd – crăpam de jale/ şi de poftă şi de dor –
şi plecam (în doi) cu vaca.../ şi puneam tăuni pe aţă...
şi te dezbrăcam cu ochii.../ şi mă comportam uşor (?!)
Mai ţii minte, domnişoară.../ cum te tăvăleai pe iarbă,
cum credeai că iei (din plante)/ energie, ca să ai
când va fi să se întâmple/ sângele curat să fiarbă
într-o nuntă fără capăt,/ cu zmei blânzi şi cu mulţi cai (?!)
Mai ţii minte, domnişoară.../ când veneam (pe la amiază)
şi mergeam s-aducem apă/ din fântâna cu cişmea
şi îţi turuiam poeme/ despre ţara mea frumoasă
şi credeai că-s cel mai hâtru/ din singurătatea ta (?!)
Mai ţii minte, domnişoară.../ cum îţi dezveleai piciorul
să te speli pe glezne-n teică/ şi eu te-ntrebam ce faci (?!)
cum ziceai: uită-te-ncolo!.../ iar eu o făceam pe chiorul...
scârţâia inima-n mine.../ şi dădeam apă la vaci (?!)
Mai ţii minte, domnişoară.../ cum veneam la tine (seara)
ş-aprindeam o Lună mare,/ plină, (ne)simţită, goală...
şi ne apucam de muncă (?!).../ şi-mi zvârleai pe foc ţigara...
şi jucam şeptic cu mă-ta/ şi cu soră-ta nasoală (?!)
Mai ţii minte, domnişoară.../ cum scriam (de zor) sonete
pe cărniţa ta cea macră/ de pe spate şi picioare...(?!)...
cum stăteai încremenită,/ cu năsucul la perete...(?!)...
şi eu te citeam întruna,/ mult, corect, ca pe-o scrisoare...(?!)
cum dădeam extemporale/ chiar pe pieptul tău de mierlă,
pe burtica ta de fată/ mare, mare...(?!)...cum ziceai
să mai dau ş-o corectură/ şi să zvânt scrisul cu şperlă
ca să nu se mâzgălească...(?!).../ iar eu...[şmecher, ditamai
veşnic repetent la toate,/ (şi la scris, şi la citire!)]...
chiţcăiam de bucurie.../ şi credeam că sunt la tablă,
şi că-nvăţ şi-nvăţ destoinic,/ negreşit, fără oprire...
iară tu, scumpă şi tandră,/ sugerai că treaba-i oablă,
că sunt muc şi sfârc, şi stoic,/ şi şcolar de nota zece,/
că am să trăiesc demn, mândru,/ cât dureaz-o viaţă-ntreagă,
dacă nu cumva vro mândră-mi/ dă cu flit, mă lasă rece,
dacă nu cumva mă-mpiedic/ ş-ajung mort într-o viroagă (?!)...
Mai ţii minte, domnişoară.../ cum voiam să dorm cu tine
şi-mi spuneai că tu faci nani/ doar cu plapuma pe ochi (?!)
cum plecam plângând, acasă,/ hăulind viersuri peline (?!)...
Vino să te scuip, mortalo.../ nu cumva să te deochi!!!
