Stau de vorbă cu Ea în fiecare zi! Până la paroxism îi place şi gustă din sâcâiala mea legendară! Până la paroxism îmi place şi gust din calmul ei legendar! Până dincolo de baierele Cerului se aud rugăciunile/rugăminţile mele spuse către Ea! Ea niciodată nu se face că plouă! Ea chiar plouă! Eu niciodată nu mă închin din snobism ori din amabilitate! S-ar supăra pe mine, m-ar da afară din straşnica Sa influenţă, din ancestrala Sa necesitate! Şi, atunci, eu ce-aş face fără Ea? Ea, fără mine, se descurcă! Dar eu, fără Ea, sunt în plus, sunt insignifiant, sunt tovarăşul Anonimeni, sunt la cheremul unei Veşnicii inutile! Şi, totuşi, mai am oleacă de „lucrat” la Steauă! Mai am s-o iscălesc, adică! Drept pentru care, în fiecare ziuă şi în fiecare noapte, îngenunchez în faţa Ei şi o rog să nu calce Porunca a Şasea! O rog să nu mă ucidă, încă! O rog din tot sufletul, o rog foarte frumos, cu toată Candoarea de care mai sunt în stare o rog! O rog să mă creadă că mai am oleacă şi învăţ să (mă) iscălesc pe Steauă! Ş-apoi... nu are decât să se comporte! Acum, iată, sunt în legătură directă cu Ea şi-mi rostesc Rugăciunea/Rugămintea!
Nu mă ucide!... niciodată/ n-am învăţat că am să mor,/ să fiu material didactic în nu ştiu ce laborator!/ n-am învăţat să fiu păsare/ sau pasăre în cuib de lut,/ unde stă viaţa la căldură/ şi moartea stă la început!/ n-am învăţat cu cine doarme,/ cu ce se mâncă Dalai Lama,/ cu cine susură amanta/ gândind ”si vis amari, ama!”//
Nu mă ucide!... totdeauna/ cred că trăiesc fără sfârşit/ şi că mă doare-n pălărie/ de tot ce încă n-am iubit,/ de toate păsările care/ mi-au des-cântat: „să nu ucizi,/ să nu scoţi flăcări în livadă/ când urcă florile-n caişi,/ să nu râvneşti femei frumoase/ când ştii că eşti prost şi urât,/ să nu pui caii la căruţă/ când sunt cu inima la gât”!//
Nu mă ucide, te implor,/ sunt rău şi te pârăsc la mama/ ş-o să te bată până când,/ până „si vis amari, ama!”/ şi dacă nu înveţi nici tu,/ umblu-n cutia cu blesteme:/ „cădea-ţi-ar Luna peste sâni,/ uita-te-ar doru-n crizanteme,/ râvni-te-ar cine nu-nţelege/ (încă din lumea celor vii)/ că sunt material didactic/ în Iadul unde ai să vii!”//... [Publicitate: „Pregăteşte ghilotina, dar lasă-mă să visez că dorm lângă o fântână!” - (Iolanda Cremene)]
