1.
Pătrat înscris în cerc! cerc în pătrat!/ nimic în tot! sau invers! n-am aflat!/ ajung încet! merg pe ipotenuză!/ secanta la tangentă nu mă scuză!// Renunţ la eu!... nu mai sînt eu de mult!/ sînt surd la tu! nu vreau să (mai) ascult/ cum stai cu eu(l) liniştit la soare!/ mă doare-n trei şi paişpe! chiar mă doare!// O rază! ce-i o rază? o săgeată/ dusă din centru către altădată!/ ce-i altădată? un acum trecut/ şi un atunci înscris de scris pe scut!// Am diametru! ha! ha! ha! îmi place/ iubirea-n geometrii! război şi pace/ am declarat pătratelor pe care/ le-am prins în plan şi-n spaţiu şi-n mişcare!// Renunţ la eu! mă doare-n pălăria/ pe care-o are sfânta mea maria!/ mă doare mult! i-o fur! i-o fur încet,/ cum fură totul dinspre nazareth!// Eu nu sînt eu! şi încă n-am aflat/ pătrat înscris în cerc, cerc în pătrat!/ mă doare-n trei şi paişpe! chiar mă doare/ nimicul pus în veşnică mişcare!
2.
Am stat pe cal, cu inimă de piatră... ş-am rătăcit departe, până când/ era să mor în mijlocul căderii, dar m-am izbit (cu bine) de pământ!// Picioare frânte, răni adânci şi spaimă, aşa, să-mi amintesc, din când în când,/ că rătăcirea poate fi mortală, dacă sunt prost... şi calul este blând!// Am stat pe cal, ca un viteaz de cârpă... şi nu i-am dat nici apă, nici ovăz,/ l-am alergat (nebun) până la moarte,/ neomeneşte, fără nici un păs!// Am stat pe cal... şi l-am bătut mai tare decât îl bate soarta lui de cal.../ el alerga şi se gândea la mine: „fereşte, doamne, bietul animal!”//... Şi i-am bătut caiaua până-n sânge, şi se uita la mine, lăcrămând,/ şi l-am bătut cu pintenii, întruna, să-l văd aşa, rănit, cavalcadând!// Şi nu m-a prins (vrodată) nici o milă, şi nu i-am dat (nicicând) nici un răgaz,/ şi se ruga la mine să-i curm viaţa! (nu mai putea să meargă nici la pas!)//... Adun şi scad şi tac... şi mi se pare că nu-i nimic sub linie...şi plec/ să-mi caut calul şi să-l rog în şoaptă: „domnule cal, mă ierţi că am fost bleg?”... Am fost un criminal, o secătură, un nimeni, un nimic, un derbedeu,/ un diavol cu figură omenească, nemernic fără nici un dumnezeu!// Aşa am fost... nu am justificare: un ucigaş de cai, un trist bolând,/ care atât-atât mai poate spune: „domnule cal, să nu mă ierţi nicicând!”
