Ca mâine vine primăvara.../ şi-om face uz de toate cele/ din mila Domnului lăsate/ în jurul munţilor Carpaţi:/ sape şi coase, pârghii, simţuri,/ legi, argumente, jucărele/ - să auzim dacă muscoiul/ strigă "nu vrem, nu ne mai daţi"! Să auzim dacă ciracii/ cestei scârboase sugătoare/ mai au curaj să se aşeze/ (de pe gunoi) pe masa noastră...!/ Veniţi cu (musca)mor încoace,/ cu imnul Ţării în cântare,/ să nu se mai servească musca/ din farfuria dumneavoastră! Sunt mul ...

Motto: "multiplul unu diferit de sine/ o! mare-absenţă uneltind în toateniciunde-pretutindeni altul vine/ vizibil numai din precaritate"                                             (Ştefan Augustin Doinaş)în fiecare clipă se întâmplă/ preludiul şi postludiul veşniciei pentru cel care-i înţelege rostul/ demonic şi divin, dar zice: fie-i trăirea mai uşoară şi dormirea/ plină cu visuri despre cel ce spune cântec de leagăn şi de îngr ...

Ca mâine vine primăvara,/ ca mâine musca dă din coate/ ca să ajungă suverană și controloare pe gunoi,/ va suge sângele zăpezii,/ va linge oase de-ce-date,/ iar noi ne vom striga, din moarte,/ toţi Voievozii, înapoi!// Sosi-va domnul Alexandru/ cel Bun, să vadă eşafodul?/ Desigur! Oare ne va spune/ că suntem blegi şi mameluci?/ Desigur! Ne va pune laţul,/ capcana, undiţa, năvodul?/ Desigur! Musca noastră, însă,/ ne vindecă de supra/puci!// Fiindcă morga este plină,/ fiin ...

Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i un semn/ al slăbiciunii (ne)(di)simulate, e un ajuns la capăt, un regret/ că mai frumos de-atâta nu se poate! Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i un fel/ de-a (re)cunoaşte falsul şi păcatul (in)toleranţei până la sfârşit,/ când cade raiul şi se nalţă iadul! Să (nu) te-ntorci...întoarcerea-i judeţ/ fără clemenţă pentru laşitate, pentru (ne)şansa de-a (nu) fi-nvăţat/ principiul „cum se cade cumsecade”!   Să (nu) te faci că (nu) ...

1. Şi m-ai ucis, doamna mea, m-ai ucis!...însă m-ai ucis foarte frumos!/...mulţam cerului şi pământului tău, nu pământului meu, care merge pe jos!// Merge pe jos fiindcă nu are sus!...adică nu are cer şi nu are nimic altceva!/ nici măcar cuvânt şi haz nu mai are, numai alt tău are de toate, doamna mea!// M-ai ucis frumos şi nu ai nici o vină! eu am cerut, eu am visat, eu am vrut/ şi am dictat ultimatumul şi am luat acreditarea pământului meu nepriceput!//...Desigur, încep ...

(!) nu cred că nu se poate să se-ntâmple/ şi nu mă mint că nu-i adevărat, nici nu regret şi nici nu sper nimica/ din (ne)păsarea lui emcepătrat (!) (!) o stare (in)credibilă de masă:/ micul dejun, dejunul, cina...toată în sensul unic al eternităţii/ (s)puse-n viteză logică pătrată (!) (!) viteză dreaptă şi viteză strâmbă,/ din sine-n colo şi din colo-n sine, prin spaţiul rece al deşertăciunii,/ prin timpul cald al proniei divine (!) (!) un rost în care taina-şi fa ...

Sigur că da!... Oare cum e mai bine? Să fii controlat de Amăgire? Sau să fii plin cu Dezamăgire? Să „stai” într-o „nebuloasă”? Ori să „umbli” prin „seninătate”? Să mizezi pe Deşertăciune? Sau să năvăleşti în Carpe Diem?... Vasile Cherpedin ridică din umeri! A. Ghiuţă zâmbeşte mefistofelic! Cică nu poate altfel! Eu nu pun chezaş pe nici una dintre ceste două Variante! Mai bine zis, le accept şi le percep şi le „execut” cum Don Quijote de la Mancha! ...

Auzi, domnule?!... după ce că parchează pe trotuar, mai şi claxonează... mai face şi scandal!... că aşa-s ăştia, alde Ceafă Groasă!... toţi consideră că lor li se cuvine totul în lumea asta şi-n lumea cealaltă, că-s buricul Pământului, că ei au inventat ouăle cu bretele şi biscuiţii cu pedale!... De fapt, la ce să ne mai mirăm? aşa-i pe bulevardul/strada/aleea/calea/fundătura Dezamăgirii!... alde glugă peste şapcă şi peste acrocefalul gol parchează chiar şi su ...

ce somn adânc, ce somn adânc/ mi s-a făcut în ochiul stâng ce somn înalt, ce somn înalt/ mi s-a făcut în celălalt ce vis frumos, ce vis frumos/ am început de sus în jos ce vis în plus, ce vis în plus/ am început de jos în sus şi nici nu ştiu, şi nici nu ştiu/ dacă-i devreme ori târziu şi nici nu văd, şi nici n-aud/ dacă-s prezent, dacă-s trecut ce pot să cred ori să nu cred:/ că-i prea puţin ori prea încet ori e prea greu ori prea uşor/ necunoscutul următor nu e ...

nu las nici o urmă-n urmă,/ tot şterg, nu vreau să se ştie c-am furat o clipă albă/ dintr-o neagră veşnicie şi-am umplut-o cu nimicuri,/ amăgiri şi baliverne cu minciuni (ne)vertebrate/ şi scălâmbăieli moderne, până când biata secundă/ a spus că nu mai suportă clocotul din carotidă/ şi îngheţul din aortă !!! nu mai las nimica-n urmă,/ mintenaş m-apuc de treabă, n-am sfială, n-am regrete/ - cine ştie să priceapă ce-nsemnează ceastă vrere/ de totală curăţie, ...