Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"pot crede oricând că mă duc înapoi să caut şotronul uitat în ţărână - s-apropie timpul, s-aude cum cad secundele ultime-n zero şi-ngânăîn toiul seminţelor scâncete noi şi-un alt început de plecare-nainte, extaz şi-agonie, senin şi-nnorat, cuvânt in/egal printre alte cuvinte acolo-s, şi singur, şi caut pe drum desenul acela prin ţărna trecută - aud sărituri, şi găsesc doar un ciob şi-o cruce în valmă de scai ...

Sunt într-un automobil, pe şoseaua Galaţi - Bârlad, cea mai proastă şi rea şi necăjită şi strâmbă şosea din istoria modernă a cestui meleag minunat, însă uitat de căprarii contemporani. Şoferul este foarte atent la drum. În aceste condiţii precare, este riscant să fii distrat la volan. Poţi să rămâi fără roţi, poate să-ţi cadă motorul pe drum, poţi să rămâi fără viaţa ta şi a altora. E mult mai bine să înjuri guvernele din capitală şi din teritoriu, dar ...

vrei să-mi aduci Marie ?!... să ştii că am nevoie - tu ai cu mult mai multă decât oricine... ştiu că ţi-ai păstrat în suflet, de când i-ai dat lui Noe să-nnobileze Lada... atunci şi mai târziu !!! ştiu că încape multă în sufletul tău mare - dă-mi câtă vrei, am unde s-o ţin, chiar am un loc de taină pentru toată Maria viitoare de când mi-a stat clepsidra şi roata la noroc !!! oleacă de Marie în fiecare noapte, oleacă de Marie în fiecare zi, oleacă de Marie - do ...

Sâmbătă, exact la douăsprezece ore şi treisprezece minute, mă aflu pe un trotuar. Acest trotuar stă regulamentar în cartierul Ţiglina 17, pe partea dreaptă, cum te duci spre Nordul Moldovei de Sud. Stă cuminte şi trece prin faţa fostului "Iustina", magazin patronat de Nicolae Cristea, şi prin apropiere de Biserica parohului Luca. Aşadar, la ora amintită şi în locul amintit, mă aflu pe trotuar şi trăncănesc despre purificare şi sfârşitul suferinţei cu doamna Apatia Leham ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"(!) sunt prea înalt să cred c-au fost o întâmplare acestea toate şi ne/toate - acest tot, dar şi ne/tot, vibrează-n sine, muşcă, doare, stârneşte pricini între pot şi nu mai pot, azvârle zero din adâncuri spre înaltul care-l azvârle din înalturi spre adânc - sigur că da, dinspre nimic porneşte caldul şi cată rece - strâng ce pierd şi pierd ce strâng (!) (!) sunt prea mărunt să cred c-a fost o întâmplare tot ...

Noaptea se îngână cu ziua. Întunericul ronţăie conturul luminii. E aproape frig. Nesimţit şi galben, un tramvai trece huruind pe paralelele silenţioase, chipurile. Probabil, constructorii n-au mai avut destul silenţios şi au pus zgomotos cu carul. Că tare se mai pricep nişte dumnealor la batjocorit şi la distrus liniştea lăsată de Domnul, în drept şi în ofrandă, tuturor!... Iată, dinspre stânga, de pe o stradă lăturalnică, nesimţit ca şi tramvaiul, vine un târtan cu ...

Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” am vrut să spun ceva... dar am uitat că n-am nici subiect, nici predicat,nici virgulă, nici punct şi nici cătarela vrun anume ori la vrun oricare !!!am vrut să spun că nu-mi aduc aminte -când am dormit, atunci, printre morminte -cum am visat frumos, cum am visatcă am şi subiect şi predicat,să mă slujească şi să-mi tot ajungăîn viaţa mea, oricât ar fi de lungă !!!am vrut să spun... dar nu am spus nimicdin câte-avea ...

Iată, mă aflu în autobuzul acesta. În autobuzul acesta nu citeşte nimeni. Iată, un călător bea rachiu. Iată, alt călător bea vin. Iată, un alt călător vorbeşte tare. Iată, călătorul care bea rachiu îi dă şi celui care bea vin. Iată, călătorul care bea vin îi dă şi celui care bea rachiu. Cel care bea vin, pute şi a rachiu. Cel care bea rachiu, pute şi a vin. Cel care vorbeşte tare, nu bea nici vin şi nici rachiu. E un abstinent. Un abstinent care-şi urlă abstinen� ...

Jur pe Poezia mea de Onoare: sunteţi marmora lui Michelangelo şi enigma lui Da Vinci, sunteţi fiecare supra Tot şi Tot supra fiecare, sunteţi Dumnezei cu pestelcă şi Dumnezei cu opinci !!!   Am vorbit cu lutierul din Cremona despre vioare – iar el zicea că visează şi ciopleşte numai Lebede negre şi Lebede albe cântând !!!   Domnule Stradivarius, Divina Tragedia nu moare când centurionul Dante ţine în picioare Turnul din Pisa şi când Luna lui Leopardi încă mai răsare ...

Sunt în lacrimi...[lacrimi de fântânăcare plânge (noaptea) să se umplepentru setea sufletelor arse]...!...Şi ce pietre!...numai pietre scumpe ţin fântâna-n viaţă şi-n picioare,pietre printre care cuiburi multescot (din vrăbii) semnul înmulţirii...şi-au şi timp (cât lumea lor) s-asculte ceastă pururi lăcrămare-n sine,cest adânc dor/sens al însetăriidin înaltul sufletelor arse,scumpe-n veac de veacuri şi-acătării! Sunt şi-aici şi-acolo...anonimulstrop zbucnit din ...