Trec pe lângă biserică. Lângă clopotniță găsesc o scrisoare Și-o cetesc. Și iată ce aflu. ”Mă prenumesc Turturel. Turturel... şi-atât. Eu n-am nume. Pentru că nici părinţii mei n-au. N-au avut, adică. Fiindc-au murit. Au fost ucişi după ce m-au făcut pe mine, pe sora mea şi pe fratele meu. Cu ghioaga i-au ucis nişte monştri cu suprafaţă umană. Trigemeni au ştiut să plămădească ultima oară. De ce mi se spune Turturel? Deoarece pe mama o chema Turturica şi pe ta ...

(!) sărută mâna DREAPTĂ a MOLDOVEI şi nu uita: e mâna MAMEI tale (!) (!) adu-ţi aminte şi de mâna-i STÂNGĂ, şi roagă-te, şi bate din chimvale, şi strigă spre încolo, spre încoace, să vină cei ce vor să mai fim TOȚI - (cine nu vrea, să plece-n altă ţară) - tu ştii că pot, eu ştiu că şi tu poţi (!) (!) sărută mâna STÂNGĂ a MOLDOVEI şi nu uita: e mâna MAMEI tale - eşti viu şi tot şi ai o MAMĂ-NTREAGĂ, şi nu există deal fără de vale, şi nu există ...

(!) astăzi învie cel sfânt - fiu al vroirei divine, suflet trimis pe pământ leac pururi pentru oricine (!) (!) iată-l: e-aici, e acum, trece blând prin cuvinte, dă zâmbet și milă și drum și ne aduce aminte tot ce înseamnă frumos, pace, curat și iubire, lumină de sus până jos prin lacrimi și mântuire (!) (!) astăzi începe din nou mersul pe aer, pe ape - hai să ne facem ecou, hai să rămânem aproape, să așezăm între noi dragostea, cerul, pământul - astăzi e-acum ...

Cred că flăcăiandrul tristei figuri trebuie să se oprească. Trebuie să-l rog să facă o pauză de respiraţie. Pentru mine, nu pentru el. El, aflat abia la marginea dinspre început a şcolii, are mai mult calm decât mine... şi mai multă înţelepciune. El, acest exemplu de model al Tristeţii, suportă mai uşor momentul Revelaţiei, al Adevărului despre Ritualul său desfăşurat atâta vreme şi cu precizia unui Destin. Îl rog să stea o ţârică. Şi stă! Şi ce tremur de Steau ...

(!) nimica nou despre viaţă şi despre moarte chiar dacă nu ştiu nimic despre amândouă (!) (!) de unde şi până unde începe să ningă exact când vreau să întreb de ce nu plouă (?) (!) de unde şi până unde începe să plouă exact când vreau să întreb de ce nu ninge (?) (!) de când şi până când sunt plin cu începuturi exact când vine sfârşitul şi mă-nvinge (?) (!) exact când am foarte mult de scris, vine şi-mi răstoarnă călimara cu cerneală (!) (!) exact când ...

Sigur că da! Iată, încă puţin... şi se sfârşeşte Adormirea Sale! Se sfârşeşte Sfânta Așteptare, oare?... Dacă se sfârşeşte Adormirea, nu înseamnă că vine Trezirea? ar fi frumos, nu? ar fi frumos/minunat să văd Trezirea Maicii Sale... în direct, în premieră! ar fi devastator să prind Trezirea Sfintei Sale exact în prima secundă!... s-o văd pe Mama cestui băiat Vasile, mai ales că o cunosc!... (doar aveam fix patru ani, şi Vasile avea fix o secundă când a murit A ...

(!) nu-i nimeni vinovat că am băut din cupa cu otravă delicată - totuşi trăiesc şi-mi pare foarte rău că n-am băut-o - mai de mult - pe toată, şi lacom ca un zimbru să fi fost, să nu rămână nici un strop în cupă, să afle toţi, să ştie că sunt crud fără regrete şi-ntristare, după - altfel... ce rost, ce haz şi ce temei să caut PUNCTUL şi să se-ntrerupă (?!) (!) îmi pare rău c-a fost otrava rea - doar i-am rugat pe toţi să fie bună: pe toţi otrăvitorii c ...

Mă uit! cum să nu mă uit? şi nu văd nimic! sau, mai bine zis, văd Nimic! el este: Nimicul! nu poate fi alt Ceva! nu poate fi alt Cineva! deoarece, dacă ar fi, aş vedea, nu?... Sigur că da!... Dar dacă nu ştiu eu să văd, ori nu pot eu să văd?... ori Este, dar nu am (eu) educaţia/convingerea Revelaţiei pentru a fi (şi) pentru mine?... Sigur că da!... Îi spun băiatului că nu văd nimic, sau că văd Nimic... iar el nu zice nimic, însă parcă zice/ar zice totul despre mine ş ...

stă pe genunchi şi se roagă pentru mântuirea sufletului meu - oricând şi oriunde... se duce şi se cruceşte pentru mine, de parcă aş fi nu ştiu ce zeu iat-o, chiar acum stă-n faţa casei cu cer la uşă şi la poartă - se închină mai frumos decât sora ei, viaţa - viaţa aceasta părelnică şi deşartă iat-o, se roagă pentru mine, nu-mi dă nici o atenţie, nici măcar nu-mi răspunde la salutul plin cu tandreţe şi respect, cu dulce şi amar îi desluşesc vorbele rugăci ...

Da, gata, am ajuns, cred că trebuie să ne oprim, să-l ascult, să văd şi eu ce vede el în bezna asta minunată! Da... nu se mai aşează pe iarbă, nu se mai reazemă de plop! Nici eu! Caut să-i imit gesturile deoarece consider că numai aşa pot intra în vraja/transa necesară Revelaţiei!... Sigur că da!... Şi, fără nici un avertisment, Vasile al ţaţei Aglaia de pe vale scrutează Susul pe o linie rezultată şi proiectată exact în punctul intersecţiei dintre perpendiculara pe ...