Ieri, dimineaţă, la ora când mârlanii scot câinii la defecare în decor, plec spre Altă Singurătate şi jur să nu mai scriu despre idioţi. Merg destul de încet, corect, gramatical. Dau prioritate celor care aleargă spre Nicăieri, din cauze arhicunoscute. Nici unul nu mă ocoleşte. Toţi mă împing. Vor să treacă, să ajungă, să facă, să dreagă. Chiar mă dau jos de pe trotuar şi-i las să se manifeste, să-şi exprime angoasa musculară, umorile, concluziile şi dimensiunea ...

am astă clipă... o păstrez întruna, ca pe-un secret curat, ca pe-un odor - e PRIMA... celelalte sunt murdare - s-o am atuncea, când va fă să mor!!! am astă clipă... o ascund în suflet - numai acolo-i locul cel mai sfânt - în rest, e destrămare şi minciună, timp sfărâmat şi steauă fumegând!!! am astă clipă... clipa cea mai lungă şi grea printre devreme şi târziu şi printre minus/plus... ULTIMA clipă, s-o am atuncea, când va fi să fiu!!! vezi ce frumos vibrează infin ...

Ea, dansatoarea de lângă aripile vântului, poartă suflet de vioară în trup de trestie. Cu o privire atentă şi ascuţită, de Argus, realizezi că seamănă leit cu Isadora Duncan, splendoarea care i-a mâncat zilele şi nopţile lui Serghei Esenin. El, dansatorul de lângă aceleaşi aripi, poartă suflet de mesteacăn în trup de măceş. Dacă ai o sută de ochi, te convingi că-i leit Serghei Esenin, "ultimul poet cu satu-n glas", romanticul devastator, care i-a mâncat nopţile şi z ...

Acum nu-mi mai trebuie minte.../ şi pun numai sufletu-n joc! Nimic nu mai stă la-ndoială.../ şi totul e simplu şi pur:/ nu am pentru ce să mai caut,/ nu am pentru ce să mai rog, nu-i nimeni să dea sau să ceară/ n-acest mic şi mare-mprejur! Şi dacă nu-i nimeni, şi dacă/ nimic nu mai stă înainte, de ce să mai tulbur vro taină,/ vrun vis şi vro viaţă cu minte? Alt fel, foarte bine se vede/ cum liniştea pierde contur în valma-vacarmul cu cifre,/ cu minus, cu plus şi cu minţ ...

Cum te duci încolo, în jos, dinspre marele Nord al Moldovei de Sud, cam pe unde crezi că stă locul unde nu se întâmplă nimic, drumul/şoseaua face la dreapta. Întrebare posibilă: ce face drumul la dreapta? Răspuns sigur: la dreapta, drumul coteşte. Coteşte aproape brusc, n-are vreme de pierdut cu sinusuri dulci, cu eleganţe rutiere. Apoi, drumul nu se grăbeşte, şi nici nu se opreşte. Continuă drept, drept tare, mai drept decât adevărul căutat şi reparat zilnic în Palatul d ...

Te rog să intri, Înălţimea Ta - mi-i sufletul deschis pentru primire, n-ascund nimic, totu-i ş-aici ş-acum, să-ţi placă negreşit, să te admire, să-ţi mulţumească până în pământ şi până-cer... aşa... să-ţi mulţumească fiindcă ai bătut atâta drum, să-mi dai aiastă clipă fără mască, să-mi iei din vis, din suflet şi din trup stigmatul păcălelii ş-al minciunii stăpâne între leagăn şi prohod, hohotitoare sub căderea lunii, exact când mai credeam că cin ...

Nu-i aproape. Ţi se pare departe? Ţi se pare sau nu ţi se pare, dar  poţi fi sigur că tocmai acolo trebuie să ajungem. N-avem încotro. Şi, chiar dacă am avea încotro, loc mai sigur decât acesta nu există nicăieri. Nu am auzit să existe vreun loc mai sigur decât acesta, dar să nu se intereseze nimeni de el, să nu ademenească pe nimeni, să nu fie cumpărat de cei bogaţi, ori să nu fie râvnit de cei săraci. Ăsta, despre care-ţi vorbesc, e gratis. Ai sau n-ai parale, nu te ...

LUMINĂ SINGURĂ... LUMINĂ aşa de caldă şi aşa de rece, spune-mi - în clipa următoare - cine mai trebuie să vină, cine mai trebuie să plece pentru a fi continuare a vieţii şi a morţii laolaltă, fără tăgadă şi de o potrivă pe drumul dintre cântecul de leagăn şi până la cântarea de colivă??? cine mai trebuie să tacă-n fără sfârşirea cea DIVINĂ??? spune-mi - în clipa următoare - LUMINĂ SINGURĂ... LUMINĂ!!! ...

Mai demult. Nu acuma. Plouă. Până la os. Stau în mijlocul ei şi mă rog să nu se oprească. Fiindcă, vorba aia, dacă ploaie nu e...nu-i aşa? Mocofanii stau în faţa garajelor, clocotiţi şi întunecaţi de rachiuri, şi suduie ploaia. O suduie în ordine alfabetică, mult, cu duşmănie demnă de cauze mai înalte, dacă demnitatea poate intra în legătură cu ura. Iată, peste drum de biserică se află un garaj. Un garaj deschis toată ziua. Chiar şi noaptea, deseori. Şi, în fa� ...

vreau să te văd...şi nu pot să adorm de-atâta şi atâta AŞTEPTARE, dar te visez – cu ochii mari, deschişi – în viaţa şi în moartea următoare, aşa, ca şi cum n-ai fi fost oricând fir scump, de borangic, de levănţică, lumină călăuză-n cercul trist al VEŞNICIEI CU VITEZĂ MICĂ !!!   vreau să te-aud...şi nu pot să-nţeleg această sibilinică TĂCERE, nu pot să-mi şterg icoana ta fin gând şi lacrima din punctul de vedere, mă învârtesc în cercul de mai sus şi ...