A fost odată o soprană! Nu ştiu de ce părinţii săi au botezat-o Arbaleta, însă nu asta-i cauza desfăşurării/ înfăşurării cestor cuvinte-n cest colţ al iscoditorilor fără cusur, fără frontiere şi fără cont în bancă! Şi, după ce că are nume frumos, dar şi bizar, seamănă leit cu o lebădă albă când nu se îmbracă în negru, şi neagră când nu se îmbracă în alb! Spre deosebire de pasărea-lebădă, soprana Arbaleta cântă înainte de moarte! Cântă... şi-i ...

Ce frumos mi-a dat mâna, atunci, în primăvara aceea sobră şi tulburătoare - era horă în sat, şi era şi duminecă, şi numai păsări ascuţite şi lungi, aşa, ca nişte linii aripate, desenau văzduhul cu geometrii uşoare! Am jucat ciuleandră, am jucat şotron, am jucat veronică şi mihai, am jucat şi ileană, şi făt-frumos am jucat, şi v-aţi găsitelea, şi noapte bună, şi căderea din vis în păcat, şi valsul dimineţii pe picioare de plai! Apoi... a început să plouă. ...

N-a pierit! Uită-te în planta din stânga! E-acolo! Uită-te în copacul din dreapta! E-acolo! Uită-te în fântâna din deal! Şi-n fântâna din vale! Uită-te în cărţile lui Marin Preda! Şi-n cărţile lui Hemingway! Uită-te în oglindă! Uită-te în partea de nord a Moldovei de sud! Şi-n caietul cu pătrăţele! Şi-n cel cu linii paralele! Cu ochii închişi uită-te! Şi deschişi! Îl vezi! Dacă nu-l vezi, mai uită-te o dată! Cu mare atenţie uită-te când vine Primăvara s� ...

Ei pleacă, nu stau! Eu nu plec, eu rămân la coasă, la greblă, la furcă, la fân, la viu şi la mort, la devreme şi-ncet! Fii foarte atent: nu e Nici un Secret! Adun, tot adun... dar şi scad, tot mai scad: acest cu acel... şi acel din acest! Fii foarte atent: nu e nici un păcat, e simplu şi pur, minus-plus nici un rest! Privesc primprejur: şi concret şi abstract mă-mbie să stau până-n Ultimul Act, de când până când - uite-aşa! - şi să cred puţin despre mult în abstract � ...

Doamna care a-ncercat să-mi răstoarne o CERTITUDINE... (dincolo de orice răutate şi speculaţie)... e o Doamnă iubită şi urâtă de toţi, stimată şi hulită de toţi, căutată şi ocolită de toţi! Cred că-i şi piază rea, dar şi colac de salvare! Cred că-i şi beladonă, dar şi mărăcine! Ea duce spre pornire, şi tot ea duce şi spre oprire! Pare incredibil, însă nimic nu-i mai sigur decât cest Adevăr! Demonstrat în tot de-a lungul şi de-a latul Timpului, cest Adevăr n ...

zic mereu că nu am o clipită că nu am cerneală şi cuvânt să-i răspund ca unei copilandre triste de la cer până-n pământ cred că ştie care-i adevărul ştie că-s pierdut că-s mincinos ştie şi m-aşteaptă şi mă iartă sub lumina geamului din jos poate fug din ceastă rătăcire şi din valma cestui labirint poate-mi sui o lacrămă pe iris şi mă dau bătut şi nu mai mint frică mi-i c-a putrezit şotronul cred că cercul nu mai are pi hai să căutăm copilăria UNDE AM UIT ...

Să scriu pe ţărână? să scriu pe zăpadă? să scriu pe spinarea iubitei? să scriu pe femurul şi pe glezna amantei?... Scriu, sigur că scriu! fiindcă pe ţărână am citit prima oară, nu? fiindcă pe zăpadă am citit a doua oară, nu? fiindcă pe spinarea iubitei am citit a treia oară, nu? fiindcă pe femurul şi pe glezna amantei am citit a o mie şi una oară ce au scris marii romantici şi marii îndrăgostiţi ai timpurilor şi ai vremurilor de la începuturile primei raze de lu ...

HAI SĂ CĂUTĂM COPILĂRIA unde am uitat-o într-o zi frică am c-a putrezit şotronul cred că cercul nu mai are pi plânge în tăcere am visat-o chiar în noaptea asta de acum seara stă cu nimenea pe prispă ziua umblă singură pe drum poart-aceeaşi rochie de stambă merge tot cu ghetele pe dos duce vaca oile să pască şi se roagă pentru noi frumos a strigat încolo şi încoace din salcâm din măr şi din cais vorbă dulce a trimis prin păsări multe epistolii a trimis (Din colecţ ...

În fiecare zi, toată viaţa, mi-am propus să plec tocmai Acolo, taman Acolo! Dar n-am reuşit! Nu ştiu de ce n-am reuşit, dar cred că nu m-am ţinut de Cuvânt, iar Cineva lucrează/porunceşte împotriva Celui care nu plouă deloc, dar se face că plouă torenţial! Cum, adicătelea, nu m-am ţinut de Cuvânt? Păi, foarte simplu! Nimic mai simplu! Ileana era pe moarte, Făt-frumos era pe moarte, Zmeul era pe moarte... (toată Frumuseţea Pământului era pe moarte)... iar eu tăiam frunz ...

E mâine, Mamă... parcă ieri era un astăzi... dimpreună... dar nici gândul nu mă ducea să văd în locul tău cenuşa unui vis înflăcărându-l, înflăcărându-mi timpul până când începe punctul pregătit să vină în drumul meu, să-i spun şi să-i arăt cum ai făcut şi mi-ai lăsat lumină! E mâine, Mamă... dar tu nu mai vii măcar aşa, o clipă, la fereastră, să vezi şi să auzi cum lacrămi curg din ochii lumânării, pe zăvastră, să vezi şi să auzi cum te aşte ...