Deşi ştiu că exist mulţumită Apei şi că am citit foarte mult despre Apă, nu (m)-am îndrăznit să scriu nici un strop... despre Apă! Nici un pic nu am catadicsit să des/compun măcar una Odă Apei! Nici măcar în vin nu am turnat o picătură de Apă... pentru că nu-mi permit să stric Apa! Apa a inundat Pământul pentru că Potopul chiar a fost Necesar! Dacă n-ar fi Apa, nici piatra n-ar fi... deşi Apa trece, iar pietrele rămân! Fără Apă, nu există Rai! Fără Apă, nu exi ...

veniţi vă rog la mine-n catacombe mâine aduc trecutul în prezent fiindcă viitorul nu mai vine eu sunt cel mai amarnic repetent! veniţi să vă luaţi tot ce mai este ce se mai poate din ce-a fost demult luaţi că se termină şi trecutul şi n-am să am la ce să mai ascult! s-ajungeţi negreşit şi până mâine după aceea tot va fi târziu va fi doar niciodată-ntotdeauna şi n-am să înţeleg ce nu mai ştiu! n-o să pricepeţi încotro se află un sens un drum un vis spre nicăieri ...

Consideraţiuni şi motivaţii de Viaţă şi de Moarte m-au determinat să umblu prin jurul clădirii fostei halte Docăneasa, aflată pe linia ferată Galaţi - Bârlad, dincolo de Tălăşmani, după ce laşi în urmă feericul târg Bereşti şi treci prin cel mai lung tunel din România! Clădirea despre care fac vorbă aici (cum sunt şi alte multe clădiri specifice de pe aceeaşi rută şi de pe alte rute din Ţara lui Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş şi Mihai Viteazul) e o ruină! Nu ...

fluture şi flutură,/ vise vi se scutură, vi se taie zboru-n două/ cu-ascuţiş de lună nouă, sub înalt de lună plină/ umbra vieţii vi se-nclină, iar zigzagul vi se-ndreaptă/ şi neantul vă aşteaptă din secundă în secundă/ să vă-ngroape, să v-ascundă unde nu-i nici „nu-i”, nici „este”,/ nici „acele”, nici „aceste”, unde nu-i decât „uitare”/ clară şi nemuritoare fluture şi flutură,/ gândul meu vă zvântură şi vă vrea numai încoace,/ să se-ndemn ...

Ieri, după cum ziceam, cam pe la zece ore şi douăzeci de minute, când clopotele bat pentru sfârşitul Utreniei şi când popimea serioasă se pregăteşte să oficieze slujba pentru Denie, a venit Toamna! N-a venit cu trenul de Iaşi-Bârlad-Galaţi! A venit cu vântul dinspre Siberia! Şi cu acreditare semnată de Serghei Esenin a venit! A venit, dar n-a fost lăsată să intre în Galaţi! Au oprit-o nişte hahalere în bariera Traian! Au oprit-o, au cercetat-o, au percheziţionat-o, au i ...

Bate vântul frunzele pe vale/ - unde mai găsesc blândeţii tale loc de legănare, loc de joacă,/ să întindă mâinile, să tacă? Îmi aduc aminte - se aude/ cum făceam din clisă paparude, cum ploua şi ne strigau afară/ flori de tei şi lemne de vioară! Aşteptam până răsare Luna/ şi făceam frumos întotdeauna - răsărea din ochii tăi de fată/ - bată-te norocul să te bată !!! Greierii cântau la drumul mare,/ hoţii le furau din buzunare - cântecul acesta nu se teme/ că � ...

Iată, aici e una dintre fântânile Copilăriei! Din care beam apă când umblam la seceriş, la praşilă, la şcoală, la bibliotecă, la jucat poarca şi ţurca, la păscut vaca mare şi galbenă şi dreptunghiulară, care m-a învăţat botanică şi mi-a dat lapte pentru ca să cresc mare şi viteaz şi naiv... şi care a plâns omeneşte când m-am dus cu tata s-o vândă-n oborul iarmarocului la Drăguşeni! Iată, aici e încă una dintre fântânile a Copilăriei! Cu salcie, ca şi cea ...

Moto: „când a bătut la uşă o lumină/ el se uita n-oglindă şi credea că nu mai poate nimeni să vină/ să-i ceară iertăciune şi să-i dea şi a privit şi a uitat să mintă/ şi toată viaţa dat-o-şi-a-n cenuşă tot el era acolo în oglindă/ şi s-auzea cum bate-ncet încet în uşă”                                                                            (Iolanda Cremene) şi mă vedeam pe mine uit� ...

Cică vine Toamna! Vine zilele astea, cică! Dinspre Iaşi vine! Cu trenul acela de dimineaţă! Acela de şapte ore şi şaptesprezece minute! Cam pe la ora zece, zece şi ceva, cred că ajunge în Galaţi! Trebuie s-o aştept în gară! Mai ales că trenul acesta-i unul de frumoasă amintire! Pentru că, odată, când Toamna nu mai voia să vină şi am aşteptat-o trei zile şi trei nopţi în gara tristă şi pustie, din acest tren a coborât Maria! Şi eu, în entuziasmul meu ne/justificat, ...

secanta-risc fundamentală trece ca un sărut-secure prin oglinzi - e nemilos şi e aşa de rece - frumoasa mea, la nimeni să nu-l vinzi !!! îl cumpăr eu - eu nu mai cred în parce, toţi zeii mei degeaba au murit - oglinzile chiar dacă se vor sparge şi voi rămâne fără infinit !!! oglinzile-au multiplicat aiurea iluzia că vei veni curând să-mi tai singurătatea cu securea secantă la tangenta care sunt !!! aştept secanta ca pe-o vindecare, s-au veştejit oglinzile şi mint - eu sunt ...