Sigur că da!...Din ceastă casă naltă/ şi-adâncă se aude celebra Simfonie/ (a V-a, mi se pare) nici rece şi nici caldă!/...de fapt, Orfevrărie! de fapt, Dantelărie!/ de fapt, alcătuire de Tot, de Limpezire/ a totului din Toate şi-a totului din Fire!/ şi chiar şi-a celui care-i (deci, aşadar) Ne-Tot!/ şi chiar şi-a celui care-i „(nu) ştiu, (nu) vreau, (nu) pot!”... „Se poate înţelege: sunt fulgere în sine/ şi tunete ucise la naştere, căci plouă/ de la pământ spre ...

Da...nu văd nici o lumină, nu văd nici un întuneric/ la intrarea sa ieşirea cestei case!...totuşi, Cine/ tot închide şi deschide uşile? Ceva eteric?/ ori Ceva ce nu pricepe mintea omenească? poate/ să-mi explice (pe-ndelete) vro Semantică?... în fine:/ oare sunt înfăşurate, oare sunt desfăşurate/ liniile ducătoare-n tot ce-a fost şi-n ce-o să fie/ Odiseea mea pe drumul care dă-n Dantelărie?... Sigur că da! Memento I: „bate vântul frunzele pe vale!/ unde mai găsesc iu ...

!se apropie. din toate părţile se apropie. sunt multe. puzderie. nu lipseşte nici una. se apropie dinspre demonic? dinspre divin? nu ştiu. dar vin toate într-una şi întruna!   !sunt acasă. în patrie. în toată ţara, adică. sunt naţionalist pe deasupra şi pe dedesubt. dar nu-mi pun sârmă ghimpată la margine. nu pot să fiu nici în/frânt şi nici între/rupt!   !sigur că nu. nu mă sperie această invazie. nu mă teme nici o furie, nici o măgulitură. pregătesc şi pâine ...

Oare cine locuieşte-n ceastă stranie odaie?/ văd că nu răspunde nimeni la bătaia mea-ndelungă!/ şi nu văd nici o lumină, şi nu văd nici o mişcare/ de perdele, de fiinţă...vro fantomă, să-mi ajungă/ şi să-mi ostoiască pofta de Dantelărie gratis,/ de cotrobăit prin poduri de biserici şi de palmă,/ de umblat prin cest (ne)mernic Timp tâlhar şi mut şi tâmp/ când pot bine, foarte bine să dispar din iastă valmă,/ să mă duc tocmai Acolo, unde nu-i nici o greşeală,/ ...

Frumoaselor femei din Totdeauna, cămaşa voastră o descântă Luna... pe gâtul vostru, lacrimi catedrale vă cer iertare şi se duc la vale!   Din când în când, cu mânurile voastre turnaţi (în vii) globule mov-albastre... şi viii le răstoarnă în pahare, crezând că beau mătăsuri viitoare!   Şi vă uitaţi departe, pe fereastră, cum vine-ncoace umbra dumneavoastră, să norocească flori şi oameni care se duc la vale şi vă cer iertare!   Sunteţi Iisuse, doamnelor frumoase ...

Şi dinspre „tot” asculţi întruna: „sunt eu... ştii cine... îţi trimit tot ce visezi fără oprire, de la-nceput, frumos, curat... tot ce râvneşti fără prihană, cum sanctitatea unui schit, cum lacrima de adâncime când stele proaspete (nu) cad!”... Şi-ţi pare floare la ureche să tot pândeşti, să tot aştepţi, să tot suspini pe ceste margini de timp, de vreme şi de loc, să strigi că tu eşti norocosul din lumea celor strâmbi şi drepţi, să spui la toţi, să spui ...

Tot umblând pe la Sintaxă şi pe la Morfologie.../ am visat că sunt Acolo, chiar lângă Dantelărie:/ pe stradela care vine dinspre bulevard, agale,/ şi dă-n strada care duce în I.L. Caragiale;/ chiar în colţ (pe colţ) în dreapta, cum te uiţi frumos şi tandru,/ dinspre stânga, şi-ţi apare o fereastră cu oleandru,/ cu muşcate foarte multe, unele chiar (re)muşcate;/ şi cu violete suple, pline cu sobrietate;/ dar şi cu vro şapte nalte orhidee serioase.../ de mă prinde ameţea ...

Ce frumos mi-a dat mâna, atunci, în primăvara aceea sobră şi tulburătoare... era horă în sat, şi era şi duminecă, şi numai păsări ascuţite şi lungi, aşa, ca nişte linii aripate, desenau văzduhul cu geometrii uşoare! Am jucat ciuleandră, am jucat şotron, am jucat veronică şi mihai, am jucat şi ileană, şi făt-frumos am jucat, şi v-aţi ascunselea, şi noapte bună, şi căderea din vis în păcat... şi valsul dimineţii pe picioare de plai! Apoi... a început să pl ...

Drumul spre Dantelărie trece şi prin Iaduri, trece/ după cum se vede (zilnic) prin Realul criminal.../ trece şi lungeşte timpul, vremea, suferinţa rece.../ mută omenirea toată...toată-n regnul animal!// Aşadar, se poate spune clar: „Adio (în vecie)/ doamnă Linişte!”... se pare că şi Cel de Sus (se) joacă/ de-a mijoarca şi de-a bâza tocmai în Dantelărie,/ şi (se) strâmbă creştineşte, şi se dă cu-alde papleacă!//... Uite, chiar aşa se-ntâmplă panarama democrată: ...

Complicat? Nu, vi se pare! Pur şi simplu? Vi se pare!/ Floare la ureche? Sigur! Astăzi? Mâine? Cine ştie!!?/... Să începem chiar acuma! Aşadar şi prin urmare,/ poate fi Acesta gândul/visul spre Dantelărie??!... „Grăbeşte-te încet, domnişoară de sticlă,/ să rămână egal între aripile tale!/... Nu are rost să ajungi în lumea Cealaltă,/ fără să te fi iubit cu picioarele goale!// Şi ziceai că va veni o vreme ploioasă/ până la sfârşitul copacilor, chiar până/ cân ...