Mi-au dat lacrimile pe strada Mihai Eminescu. Şi mugurii mi-au dat. Şi frunzele mi-au dat. Şi florile. Şi păsările. Şi poamele. Poetul ieşise la toate porţile. Zicea că-i vinovat pentru Iubirea şi Poezia de pe stradă, că trebuie repede să se audă şi să se vadă cum nu se sfârşeşte nicicând şi nicicum şi niciunde nici un fel de cărare şi nici un drum.   Cu toate femeile alăturea şi în suflet şi în gând, m-a oprit câte o Veşnicie la fiecare poartă. Ca pe un cop ...

Acest sat de la marginea de sus a Universului, acest sat cu nume foarte ciudat, dar şi foarte frumos, acest sat cu cimitir mai mare şi mai des şi mai mult decât satul, acest sat fără hartă şi fără tristeţe şi fără nimic în plus, acest sat uitat, acest sat scăpat de sub controlul operaţiilor şi oglinzilor divine, acest sat din care ieşi exact în clipa când intri, acest sat unde viaţa şi moartea stau pe prispă la taifas, picior peste picior peste picior peste picior...acest ...

Visez lovitură de stat... şi apoi/ mă culc pe tânjală... [eu sunt un pasiv, un pacific, nu am/ pe nimeni vro boală, nu port nimănuia vro pică, nu ştiu/ de ură şi sfadă, nu gâdil fitilul, nu iau din context,/ las lumea să creadă că văd cum s-aude (pe lung şi pe lat)/ ş-aud cum se vede, şi cum se lipeşte ghebosul de gard/ şi nuca-n perete!]... Se face că trece în sus şi în jos/ suita regală, că vârfu-i la bază şi baza-i la vârf.../ [ce fel de răscoală mi-i dat s� ...

Te rog să continui, că tare frumos mai minţi! - zice Marghioala. Am să-ţi spun şi am să-ţi scriu un Psalm despre un Strigăt al Mamei! Uite-aşa! - zice Costică. „Am văzut o fată lungă de la mine pân-la ea,/ adormită pe cărarea dintre sete şi fântână.../ şi un fel de lemne crude (s)-au aprins (în timpul meu).../ flăcări care chiar şi astăzi mă scrumesc şi mă îngână!...// Era fata cea mai mare dintre fetele din sat.../ celelalte erau scurte, mici, brunete, fără ...

Sunt gata, sunt gata, Marie.../ m-apropii de partea cealaltă, mai am o secundă-lumină/ şi-ajung până-n seară la poartă! Te-aud cum aştepţi în ogradă,/ cu ochi lăcrămaţi către stele, cu sufletul zilelor tale/ în sufletul nopţilor mele! Te-aud numărându-ţi răbdarea/ şi dorul şi visul şi gândul, cu mâinile-ntinse spre mine,/ să mă înghită pământul! Să nu mă încerce încetul,/ îmi dau jinduirea mai tare... să nu mă cuprindă-ncetarea,/ îmi pun toată viaţa-n ...

Şi cică să nu crezi că Stăpânul Cheilor are Centrul oriunde, este Unic... şi poate oricând să închidă ori să deschidă ce vrea! Şi cică să nu fii convins că trebuie acordată mai multă Atenţie cestui Stăpân! Şi cică să nu te consideri literalmente Sluga propriei tale Stele!... Sigur că da! Nu se poate Altfel! N-ai cum să te joci de-a Steaua! N-ai cum să păcăleşti Lumina! Şi nu găseşti în tot Infinitul nici un locşor infinitezimal, în care să te ascunzi ca un h ...

Încet-încet, dupăolaltă, s-adună, tac ş-apoi pornesc pe drumul cel fără primejdii, fără opriri, fără ocol... şi speră să nu-i prindă seara sau dimineaţa până când vor fi acolo (sau dincolo) aliniaţi în cheia sol... şi eleganţi, cum (altădată) erau gătiţi cei condamnaţi, să nu ştirbească halebarda, să nu alunece din ştreang, să nu se sperie călăul, să nu trezească-n spectatori vro repugnanţă, vro scânteie de răsculare şi bigbang! Sigur că da, toate-s ...

Ai auzit, Marghioalo? - zice Costică. Ai auzit, Costică? - zice Marghioala. Am auzit! - răspunde Marghioala. Am auzit! - răspunde Costică. Şi ce părere ai? - spune Marghioala. Şi ce părere ai? - spune Costică. Se lasă o tăcere devastatoare, mai mult decât sepulcrală! Se lasă o tristeţe mai abitir decât la înmormântarea unui privighetor! Noaptea devine apăsătoare! Nu se aude decât Lacrima din Icoana cu Maria şi Fiul lui Dumnezeu! Şi nu se aude decât Perfecţiunea Paingulu ...

O noapte şi-o zi, şi o noapte şi-o zi.../ şi încă, şi încă... nimica din Sus şi nimica din Jos/ nu trece pe lângă încrederea mea că n-am fost (in)util/ şi n-am nici o vină că numai atâtea Păcate-am făcut:/ uimire-n lumină, uimire şi-n beznă, şi-n glumă uimit,/ uimit la-ntâmplare... şi Tot ce se vede e Tot ce-a rămas:/ Nimic în Mişcare! Paradă de mofturi, cortegii de măşti/ şi glorii mărunte, viclean carnaval şi spectacol mizer/ şi-uimiri muribunde, gândaci d ...

Dinspre partea de nord a Moldovei de sud, ca un răspuns la ritualul întreţinut de cest văduv misterios şi de ceastă văduvă stranie, se aud şoapte din ce în ce mai dese şi din ce în ce mai stârnitoare de curiozitate! Ceastă Singurătate în Doi, ori ceastă Doime Singură, deschide fereastra să se dumirească! Şi iată ce şoapte se di/sting: "Singura şi sigura şansă de salvgardare a Planetei stă în obligativitatea respectării stricte a Decalogului şi în Legiferarea de Urg ...