Bună seara... ochi începători, de arhanghel dat la întâmplare, să vestească "Nec Plus Ultra" când ne/simţirea stă într-un cer care (posedat de surzi şi goi şi orbi) zvârle cu minciuni spre naivitate şi sfărâmă greieri daţi în plâns pe lungi rochii de singurătate, zvârle cu potop în tot ce-i sfânt, mult mai sfânt ca-n hăurile sale, hohoteşte luciferic, bea sânge pur şi simplu din pocale, şi direct din carotide bea, bea din sfeşnic, din graal, din floare, bea di ...

Strada Frunzei... destul de aranjată, comparativ cu alte străzi din oraşul cu Dunăre, însă cu cea mai scumpă apă (la chiuvetă) din Europa. Stradă cu nume frumos, comparativ cu numele celorlalte, din jur şi mai departe de jur. Da... e frumos numele străzii. Aşa de frumos şi aşa de liniştitor, încât ar trebui să i se pună şi prenume. Să fie botezată, adică. Nu?... Cred că i s-ar potrivi un certificat pe care să citim strada Frunzei Ucise. Pentru că, de când veselii şi ...

Mă aflu cu domnul Toader în perimetrul bisericii "Sfântul Mare Mucenic Gheorghe", lăcaş de cult situat în Ţiglina IV, pe strada Cosminului. Stăm de vorbă. E marţi. Şi e cald. Foarte cald. Explodează rânza-n credincios şi mercuru-n termometre. Sfântul Gheorghe-i purtător de biruinţă. Domnul Toader e pălămar de serviciu. Cică marţea-s trei ceasuri rele. Până la ora asta, paisprezece şi treizeci de minute, ceasurile-au fost bune. Chiar foarte bune, pot zice. Şi nea Toader ...

Ca prin vis... te văd (azi-dimineaţă) cum cobori pe ţeava unui crin, dintr-o aşteptare fără număr, dintr-un timp aproape de amin! Ca prin vis... te-apropii de ograda unde-am plâns şi (n)-am avut noroc, unde-am stat cu inima-n ţărână, desenat cu varga ta pe loc! Doamnă... hai şi suie-te-n caleaşcă, hai să mergem tocmai unde sunt cele care-au fost (odinioară) când umblam cu cer(c)ul pe rotund! Ca prin vis... începi ultima joacă, sari şi joci cu ciobul de atunci... şi c� ...

Stimaţi şi stimabili cetăţeni, nu luaţi exclamarea din titlu ca pe-o poruncă! Acceptaţi-o ca pe-o rugăminte! Ca pe rugămintea unui Stan Păţitul! Aveţi dreptul să faceţi ce vreţi cu banii dumneavoastră! Dacă vreţi să-i daţi unui escroc, nu fugiţi! Eu consider că trebuie ocolit! Eu consider că trebuie cât mai urgent neutralizate aceste hahalere cu taxi! Trebuie! Fiindcă, se vede şi se aude tocmai din Pătratul Bermudelor, acest soi de lichele a invadat  toate structurile ...

Când a pornit de unde (nu) se ştie, nu reuşea nici gândul s-o întreacă... era mereu întâia printre rânduri de mari şi mici, de mult şi de oleacă în scutece şi-n scâncete şi-n leagăn matern/patern: descântec fără nume, muguri de rai şi iad...(înfăşurarea, desfăşurarea primelor postume)!... Era mereu întâia printre-adâncuri... (şi ele-n faşă şi-n desfăşurare)... antume lungi, frumoase, rare, dese, de dat (oricum, oricând) la fiecare, să afle (toţi şi toate ...

Da, se vede satul. Satul doamnei Doi. Satul unde am fost de atâtea ori şi unde am scris şi am citit pe Aria Trupului Doi. Abia aştept să ajung şi s-o văd. Poate mă roagă s-o scriu din nou, s-o citesc din nou. Ar fi frumos, ar fi mai frumos decât atunci. Şi poate vine şi doamna Lui. Şi poate va face un efort să înţeleagă sintagmele tulburătoare ale lui Nichita. Şi cred că o să sfârâie de invidie când voi citi "Evocare" pe Doi: "Ea era frumoasă ca umbra unei idei,/ a piele ...

A venit (azi-noapte) şi mi-a zis: nu mai vin (de-acuma) niciodată... ţi-am bătut la geamuri, ţi-am bătut ca o fată mare, vinovată de-a-mi fi dat ruşinea pe-un sărut inocent, de-a fi fugit de-acasă... (într-un vis cu tine, când era toată lumea noastră mai frumoasă)!... A venit (azi-noapte) şi mi-a zis: urcă-mă, coboară-mă-n visare, dă-mi măcar sărutul de atunci, când venea la geam o fată mare şi bătea (cum bat şi eu) să-ţi dea şi să-i dai bineţe, noapte bună. ...

Unu spre Doi!?... Sigur că da! Mă uit în ochii păsării care mă însoţeşte pe drumul spre draga mea doamnă Doi! Mă uit exact în ochii păsării care mă însoţeşte prin aer, zburând cu spatele, să-i pot vedea ferestrele negre şi să-mi poată vedea ferestrele verzi! Mă uit şi mă văd Unu! Exact Unu! Nici mai mult, nici mai puţin! Oare din cauza/mulţumită păsării mă văd Unu? Parcă şi în ochii doamnei Doi mă vedeam Unu, atunci când îi citeam şi-mi citea Nichita Stă ...

Am ajuns aproape acolo... mai am un pas şi pot spune: sunt aici, stau pe marginea liniştii şi mă uit fără cuvinte... fără toate cuvintele din lume stau şi mă uit!... Ei au plecat demult... cu o viaţă înainte, spuneau în fiecare zi: noi nu plecăm niciodată!... şi, pentru prima dată, nu s-au ţinut de cuvânt!... De câte ori am fost cu ei, pe marginea aceasta, să-i aducem şi să-i lăsăm pe alţii, aici... acolo, adică... unde stau şi mă uit fără cuvinte!... Iată, î ...