Linia dreaptă este o curbă a cărei rază se naşte în lumânarea ochiului de lup şi aleargă toată viaţa spre marginea infinitului ascuns, răvăşit şi răsturnat la sânul iubitei, vreme în care un fel de foc singur, privit prin fereastră de catedrală jefuită, mângâie disperarea apei niciodată înotată de lebădă, niciodată oglindătoare pentru floarea-soarelui exilată în spatele Lunii!... Toamna... (când Maria ocroteşte pădurile şi porneşte sângele în crizanteme; n ...

A murit Chibrit. Despre Chibrit au scris mulţi ziarişti. Ziarişti şcoliţi în amfiteatrele Ochiului de Sfinx, nu scribi de apă dulce, aflători în treabă la ordinea zilei. Chibrit era (până mai ieri) un fel de rege al "trăgătorilor din pungă", un soi persuasiv de "om al străzii", un autentic "guru al aurolacilor" rătăciţi în punctul unde Frunzei se loveşte de Brăilei, un "împătimit al prenadezului"... o arătare ciudată din Chiraftei, dar obsedată de "viaţa în deplină ...

Când vreun cineva îl goleşte de linişte, nea Costică se refulează citind poezie universală. Când vreun alt cineva îl umple cu draci, se defulează citind poezie universală, dar şi scriind. Iată, de pildă, "Gardul de lângă drum" (o parodie sarcastică, după "Mărul de lângă drum"... al lui Beniuc, desigur)... "Sunt gard de lângă drum, şi fără măr;/ la mine-n şipci ascund un adevăr:/ săteanule, ia fără nici o frică/ şi fă-mă foc de cald şi mămăligă!// Când se ...

N-am mai vorbit de mult despre Lumină. Am zis întotdeauna că Lumina poate trece neobservată, mai ales că nu face rău nimănui. Şi au fost ani şi ani de Lumină. Şi au fost ani şi ani de zile şi nopţi în care Lumina ochilor Mamei a stat de veghe în sufletele şi în privirea noastră, pe drumurile şi pe cărările drepte sau strâmbe ale mergerii noastre spre liman. Şi au fost ani şi ani de greutăţi şi necazuri, dar ştiam că undeva, acolo, adică aici, se petrece o Lumină c ...

Nea Costică lucrează pe o cabină de comandă. Asta-i o coşmelie suspendată cam la jumătatea înălţimii dintre pardoseala şi acoperişul halei. Lucrează tare, mult şi vehement. Adică, mai bine zis, manipulează nişte măciuci (li se spune controlere), care măciuci induc o stare de excitaţie electrică şi creează forţă suficientă pentru a mişca nişte utilaje enorme şi mult mai grele decât crucea bietului Mântuitor. Lucrează şi înjură. Înjură printre dinţi. Că nu po ...

Unii nu ştiu şi nici nu vor să afle. Alţii ştiu şi vor să spună şi celorlalţi. Unii vor să uite. Alţii nu vor să uite, pentru că este necesar să se cunoască unde stă chichirezul de care trebuie să ne ferim. Spre exemplu, nea Costică vrea să ştie toată lumea cu ce se ocupau unii ingineri în acest colos blestemat şi aproape inutil. Inginerii, când soseau în fabricile Combinatului, proaspăt repartizaţi să servească progresul patriei lor, aveau grijă să-şi afişeze t ...

Nea Costică are nevastă. Are şi un morman de copii. Garsoniera în care locuieşte această familie constituie un spaţiu de trai şi de manifestare prea mic pentru această "celulă de bază a societăţii", cum zice bătrâna filozofie marxist-leninistă. Aşadar, stând la rând la fasole, cu cartela (de raţie) în dinţi, omul siderurgist îşi pune în gând să meargă la directorul Uzinei de Laminate Plate, arogantul Aurel Moldovan, şi să-i ceară o locuinţă cu două camere, dacă ...

Ieri, domnul Costică C. Costică (poreclit Gavrilă) îmi aduce o hârtie foarte veche, aproape ferfeniţă. O hârtie cu pătrăţele pe care citesc un titlu şi un text migălit cu creionul chimic, mărunt: "Siderurgistul" (parodie după "Sergentul" lui Alecsandri). Uite ce minune de text!..."Pe drumul de centură, ce duce-n combinat,/ venea siderurgistul gândind anticipat:/ până ajung acasă, o să-mi îngheţe maiul;/ nevasta n-o să creadă că s-a blocat tramvaiul,/ şi-o să mă ia la ...

Demult, domnul Costică C. Costică (poreclit Gavrilă G. Gavrilă) lucrează în Fabrica Morţii (în Combinatul Siderurgic "Gheorghe Gheorghiu-Dej", adică). Lucrează mult şi bine, scrâşneşte din dantură, dar nu face gât, fiindcă secretarul de partid (un semianalfabet îngâmfat şi puturos) taie şi spânzură, numai el are dreptate, doar el (bibicul declarat deştept, cu unanimitate de voturi, bineînţeles!) dispune ce, cum şi cât la fiecare. Nu-l interesează că se lucrează la ...

Nea Emil Batog bate toaca pentru utrenie la biserica Sfântul Gheorghe. Mulţi ştiu să bată toaca, dar epitropul ştie s-o bată mai frumos, mai răscolitor, mai elegant, mai persuasiv. Cum spuneam în rubrica de ieri, stau la etajul unu fără un sfert. Aud toaca şi mă grăbesc să plec la slujbă. Când să cobor, romantica de la zero aproape că se împiedică de mine. Mă opreşte şi mă roagă să-i duc romanticului de la unu răspuns la scrisoarea de ieri. Iau hârtia cu verbe muiate ...