Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) aud şi văd cum strigă (de-acolo) şi aşteaptă
cuvântul meu (întâiul) în formă de şotron
scris cu nuiaua dreaptă sau zgâriat pe ţărnă,
pentru Ileana, Gheorghe, Maria sau Ion,
şi pentru toţi aceia, şi pentru toate-acelea
care-au ştiut să joace-n pătrate ciobul strâmb,
să-şi sară ne/norocul şi grijile şi plânsul,
să-i năvălească somnul (adânc) în flori de câmp (!)
(!) aud şi văd cum strigă (de-acolo) şi aşteaptă
alte cuvinte-n formă (mereu) de alt ceva,
de/scrise cu cerneală, cu cretă, cu creioane,
pe cerul (şi pământul) sfinţit de mama mea,
sfinţit de alte mame rămase-ntru de-a pururi
pe/sub cuvinte (rare) frumoase-n timp şi-n ton,
să legene şotronul şi să-i oprească plânsul
pentru Ileana, Gheorghe, Maria sau Ion (!)
