Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”
(!) eram plecat la întâmplare,/ după trifoi cu patru foi,
când mi-a luat-o - strig la ceruri/ să-mi dea Maria înapoi!
și doar am vrut s-o iau cu mine,/ n-acest straniu/mirabil joc,
dar am lăsat-o - numai mie/ să-mi fie lesne şi noroc (!)
(!) mi-a dat o lacrimă trecută/ prin pur şi simplul ei blestem
aprins/alunecat din steauă,/ în ieslea din/spre Betleem,
şi dat drept Mântuire lumii/ duse-n trifoi cu patru foi -
şi strig, şi strig la nouă ceruri/ să-mi dea Maria înapoi (!)
(!) și am zvârlit numai uitare,/ şi praf şi pulbere-am zvârlit
pe pur şi simplu - strălucirea-i/ parc-ar fi fost un biet chibrit -
şi-acum, când nu mai am rostire,/ nici rost şi nici măcar trifoi,
mă rog la ceruri şi pământuri/ să-mi dea Maria înapoi (!)
