!sunt chiar la geamul marelui secret -
şi strig, şi bat, mă trece râsul-plânsul,
n-aud... nu vrea... şi eu încep a crede
că nimeni şi nimica nu-i într-însul!
!cred c-am visat şi că visez mereu
ce văd şi ce (nu)-mi pare că (nu) este
din visul visătorului cel mare:
primul venit (ne/vrednic) în poveste!
!nu pot şi nu renunţ aşa uşor:
mai bat o dată... şi mai strig o dată -
din ce în ce-i mai strâmt în calendare
cu viaţa toată şi cu moartea toată!
!despre-nainte şi despre-ndărăt
(chiar dacă ştiu) eu nu mai pot a zice
nici că au fost şi nici c-or să mai fie -
mai bine leapşa, zmeu, şotron, arşice!
!declar nostalgic, unic şi frumos:
întâiul visător încă visează,
mă bucur şi nu vreau să se trezească -
hai... noapte... bună... pururea... şi deasă!
UNIC și FRUMOS (tot şi ne/tot universal) Scris de Ion Zimbru


Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie: