De mâine, când voi fi cais,/ te rog să laşi geamul deschis,
să vezi cum urc la cer, pe brânci,/ să văd cum stai şi râzi şi plângi!
De mâine, când voi fi gutui/ cu suflet verde-amărui,
te rog să-mi zici gata la nai,/ să văd cum plângi şi râzi şi stai!
De mâine, când voi fi alun/ şi va să vreau ceva să-ţi spun,
te rog s-arunci cuvinte-n crengi,/ poate așa mă înţelegi!
De mâine, când voi fi măslin/ la care toţi sperjurii vin
şi fură rod şi fură dor,/ te rog să mă păzeşti uşor!
Să mă păzeşti şi să le spui/ c-am fost cais, alun, gutui,
şi am băut cântec şi zbor/ din lacrima poeţilor!
Şi să rămâi aici, să vezi/ tristeţea marilor livezi,
să vezi ce frig...să vezi ce frig.../ de mâine, când voi fi nimic!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” RUGA UNUI COPAC ANONIM (către Emil Ioițescu – La Mulți Ani!) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (V) OCENI PLOHOI (rechizitoriu...către Moscova) Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou”. MEMENTO [acolo, atuncea] Epistoliile lui Costică Cicoare către Marghioala Mânătarcă (III)
Mai multe din această categorie:
