Moto:
„Nadir latent! Poetul ridică însumarea/ de harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi/ şi cântec istoveşte: ascuns, cum numai marea,/ meduzele când plimbă sub clopotele verzi!” (Ion Barbu – Joc secund)
De ce trăieşti gândindu-te că mori
devreme sau târziu sau totdeauna?
că ţi se face silă, uneori,
de cum răsare şi apune luna
indiferentă, rece la urât
şi la frumos şi la eternitate?
Nu-i mai uşor să fii, numaidecât,
nepăsător la cele ne/curate,
la toate cele sfinte şi păgâne
şi să nu-ntrebi, nicicând, ce (nu) rămâne?
Hai, fugi din gând, fii liber şi trăieşte
rost pământesc, nu mai simţi cereşte!
Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” FUGA din GÂND (exordiu) Scris de Ion Zimbru
Etichetat cu
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
PROFESORUL de LINIȘTE Ulciorul şi Cobiliţa de la Tata (pericopă) HAI SĂ FACEM GUTUI!!! DOR (dosarele XYZ) AŞA mi-a ZIS
Mai multe din această categorie:
