M-aş sinucide (moartea zâmbeşte foarte frumos)
dar mă înving ideile lui tata!
Tata a mers (până la moarte şi înapoi) pe jos
şi netezind cărarea luminii cu lopata!
Naiv, ca pe o târfă am alungat (din vis)
filozofia şarpelui de casă!
Iov rătăcit departe de rouă, m-am aprins,
dar nu fac nici lumină... şi sunt şi umbră arsă!
Dar vine (deodată) chiar timpul să alerg
pentru ca să-l ajung mai repede pe tata,
să mă înveţe (iarăşi) descântecul de melc,
iar cântecul de leagăn să-mi păcălească moartea!
CĂRAREA LUMINII (cea mai frumoasă păcăleală) Scris de Ion Zimbru
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conţinutul mesajelor pe care le postează şi îşi asumă toate consecinţele.
ATENTIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conţin cuvinte obscene, anunţuri publicitare, atacuri la persoană, trivialităţi, jigniri, ameninţări şi cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislaţia în vigoare, iar autorul comentariului îsi asuma eventualele daune, în cazul unor actiuni legale împotriva celor publicate.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidenţialitate conform regulamentului GDPR (General Data Protection Regulation) şi cu Termeni si condițiile de utilizare ale site-ului www.viata-libera.ro
