a plecat fără să zică/ dacă vrea dacă nu vrea
dacă ştie dacă poate/ vro ceva sau altceva
cred că n-are ce să ştie/ ce să poată şi să facă
într-o lume năzuroasă/ delirantă şi buimacă
şi acuma-i unde este/ locul ei (ne)cunoscut
şi ar vrea să se întoarcă/ dar nu are început
nici sfârşit nici alinare/ are doar (ne)norocire
de a zice că (nu) vede/ dacă-i o în(de)plinire
stă pe margine şi tace/ şi refuză orice-ar zice
careva că-i mai râvnită/ chiar decât euridice
şi orfeu stă-n dumirire/ că (nu) poate înţelege
dincolo fără(de)lume/ dincoace fără(de)lege
şi aşa mi-aduc aminte/ ce nu poate să (nu) fie
într-o vreme pardosită/ cu a cincea simfonie
într-un timp fără clipire/ de tăgadă şi aiurea
dau să tai fărădelege/ hoţii mi-au luat securea
Schepsis cu hoţi în libertate [(fără(de)lege] Scris de Ion Zimbru
Ion Zimbru
Articole recente - Ion Zimbru
Două zile cu Maria la cules (IV) Din colecţia „Cele mai triste poezii rămase tablou” ULTIMA ÎNFLORIRE (la mormântul doamnei Dida Budacu – Respect!) Două zile cu Maria la cules (II) Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABANDON (stare de zi pe unitate) Două zile cu Maria la cules (I)
Mai multe din această categorie:
